Peruca – scurta istorie: din lumea antica in epoca moderna (III). De la apogeu la scaderea popularitatii perucii
Cu siguranta ati citit in articolele precedente despre istoria perucii in Roma antica si in perioada renascentista. In acest articol iata cum a evoluat moda perucii in secolele XVII si XVIII.
1. Secolul al XVII-lea: apogeu al purtarii perucii
Pe intreaga durata a secolului al XVII-lea, peruca a fost in prim-plan. Aceasta a fost utilizata in special de barbati, ca semn al pozitiei sociale si al prestantei. Si femeile au apelat la peruci, dar nu la fel de frecvent ca barbatii. In plus, daca pentru acestia din urma peruca era un accesoriu menit sa impuna respectul pentru statutul social si profesional (fiind nelipsita de pe capul magistratilor, militarilor, dascalilor si al oricarui aristocrat, mai ales daca acesta era in varsta), femeile care purtau peruci proveneau mai ales din randul curtezanelor de la curtea monarhilor sau al aristocratelor extravagante, dornice sa impresioneze prin coafuri care, asa cum vom vedea, aveau de cele mai multe ori un aspect ridicol. In orice caz, atat pentru moda masculina, cat si pentru cea feminina, cei care au dat tonul folosirii perucii au fost regii Frantei.
Spre exemplu, primul cap incoronat francez care a impus peruca a fost Ludovic al XIII-lea. Acesta ramasese fara par inca de la 30 de ani, astfel incat nu statea niciodata fara o peruca. Ulterior, obiceiul sau a fost preluat de Ludovic al XIV-lea. La fel ca predecesorul sau, acest monarh incepuse sa-si piarda parul incepand cu varsta de 35 de ani. De aceea, a decis sa se rada complet si sa poarte o peruca blonda, din par natural. Cu timpul, regele va apela si la o peruca pudrata in alb, considerand ca era lipsit de demnitate daca aparea in fata supusilor chel.
Aristocratia a preluat rapid modelul regal, astfel incat, catre sfarsitul secolului, toate categoriile profesionale au recurs la purtarea unei peruci. Catre jumatatea secolului, existau urmatoarele tipuri de peruci: cele in forma de “coada de cal”, cele “in-folio” (acestea aveau bucle bogate,suprapuse, care cadeau pe umeri) sau asa numita “binette” (aceasta purta numele inventatorului sau, Binet, fiind alcatuita din 3 parti, pentru a acoperi intreg capul). Franta acelei epoci va deveni o mare producatoare de peruci, exportate in intreaga Europa.
Pentru femei, peruca reprezenta un accesoriu indispensabil pentru o aparitie surprinzatoare, mereu noua. Astfel, curtezanele purtau peruci colorate, iar aristocratele isi schimbau peruca in functie de momentele zilei: dimineata, peruca era neagra, dupa-amiaza, era satena, iar seara era blonda. Catre sfarsitul secolului, peruca facea parte dintr-o pieptanatura numita “hurluberlu” (in franceza, acest cuvant se traduce prin “zapacit”). Aceasta era compusa din: bucle mai lungi, ce incadrau fata, noduri, impletituri si suvite, prinse cu dantela si alte panglici, peste care se adauga o peruca, toata “constructia” fiind sustinuta de un cadru metalic. O asemenea coafura dadea un volum deosebit, fiind preferata de curtezanele de la curtea lui Ludovic al XIV-lea.
O alta particularitate a perucilor din acea perioada era pudrarea cu amidon sau cu o substanta numita “praf de Cipru” (acestea confereau perucii o nuanta grizonata, fiind obtinute cu ajutorul unui sac de matase trecut printr-o sita).
Nu numai moda a dictat purtarea perucii in secolul al XVII-lea, ci si conditiile de igiena de atunci. Acestea erau precare, fiind intretinute si de urmatoarea mentalitate: apa era murdara, iar imbaierea slabea organismul, facilitand imbolnavirea. Oamenii se spalau rar (inclusiv cei din inalta societate), preferand in schimb sa recurga la anumite “trucuri” pentru a masca mirosurile neplacute. Unul dintre acestea era si folosirea perucilor, care trebuiau sa fie puternic parfumate (favorit era uleiul de lavanda) si sa nu lase la vedere diferiti “musafiri” (mai ales paduchii si alte insecte parazite), ce-si facusera cuib in capetele celor mai multi oameni (inclusiv ale regilor si aristocratilor).
2. Secolul al XVIII-lea, o scadere a “popularitatii” perucii
Indiferent de rolul sau, peruca a continuat sa fie apreciata si la inceputul secolului al XVIII-lea. Exportul de peruci ajunsese la un nivel atat de mare, incat a fost chiar supus unui impozit ridicat intre anii 1703- 1715. Dar castigurile obtinute din comercializarea perucilor erau substantiale, astfel incat taxele suplimentare au fost eliminate in cele din urma. Cu toate acestea, urmatorii ani au dus la devalorizarea treptata a acestui accesoriu. Revolutia Franceza a fost cea care a marcat caderea in desuetudine a perucii. Incepand cu acea perioada, peruca era vazuta ca simbol al vechii aristocratii, cazute in dizgratie. In vocabularul francez va aparea chiar o expresie, “cap cu peruca”, care desemna batranii incapatanati sa pastreze traditiile din vremea vechiului regim (in cadrul acestora se regasea, fireste, si obisnuinta de a purta peruca).
In general, perucile purtate in secolul al XVIII-lea erau mult mai lejere decat cele din secolul precedent, marcand apartenenta posesorului la o anumita categorie sociala sau profesionala. Peruca era atunci o emblema pentru oamenii legii, in special in statele anglo-saxone si in America. Spre sfarsitul secolului, dar si in secolele urmatoare, purtarea perucii nu va mai fi doar apanajul persoanelor din inalta societate. Femeile le vor utiliza tot mai putin, fiind preferate de doamnele mai in varsta.
Treptat, in calitatea sa de accesoriu, peruca va pierde tot mai mult teren. In zilele noastre, ea este utilizata ocazional in special de staruri (indiferent ca vorbim de actrite, cantarete sau manechine), care se afla permanent in cautarea unui look cat mai interesant. Dar acest ultim aspect va fi atins intr-un articol viitor.
Postat de: Alina-Nedelcu Joi, 11 Noiembrie 2010
moda, istoria modei, istoria perucii, cum a aparut peruca, peruci la moda, curtezane
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
“Ceramica de Manises” si “Tribunalul Apelor”- embleme ale culturii “Comunitatii Valenciene” (Spania)
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa alegi extensiile de gene pentru evenimente speciale?
- Elemente esentiale in geanta bebelusului pentru o iesire la parc
- La ce varsta este recomandat sa iti faci un peeling facial?
- Top 10 carti captivante pentru copiii de 10 ani: aventuri care modeleaza tineri cititori
- Cum sa alegi bratarile din aur in functie de tinuta vestimentara
