Top 10 cafenele din Europa carora sa le treci pragul
Tu mananci ciocolata, pustoaico; mananc-o! Ai să ajungi sa vezi ca nu exista pe lume alta metafizica decat ciocolata. Ce definitie mai frumoasa putem da ciocolatei, daca nu aceea de metafizica a simturilor, asa cum o face poetul Fernando Pessoa, in versurile sale?
Desertul - o metafizica a simturilor
Poate ca in aceasta replica ascunde o idee simpla: ca exista o metafizica a simturilor, o forma de a intelege lumea prin gust, miros si prezenta.
Pentru mine, aceasta metafizica are uneori miros de cafea proaspat prajita.
E suficient sa ajungi pe o strada dintr-un oras european, iar aroma care se strecoara discret pe trotuar sa te opreasca din mers. Nu te loveste, nu te copleseste, doar te invita. Iar in cateva secunde, ritmul tau se schimba.
In interior, vitrinele par sa te intampine, prajiturile stau expuse ca niste promisiuni mici de bucurie, iar o ceasca de cafea sau un ceai bun devine pretextul perfect pentru o pauza. Nu doar o pauza de la drum, ci de la graba.
Desertul perfect - o meditatie
Cred ca nicio cafenea nu apare intamplator. Nu e doar un loc in care bei ceva si pleci mai departe. E o oprire mica din haosul zilei, o forma de prezenta. Cateva minute in care iti permiti sa fii acolo, complet, cu o ceasca in fata si cu gandurile mai incetinite.
Si poate tocmai de aceea conteaza unde bei cafeaua. Nu pentru cafea in sine, ci pentru felul in care iti ramane locul acela in memorie.
Uneori, pentru cateva clipe, sa simti Raiul pe cerul gurii. O ceasca de cafea, un ceai bun si ceva dulce, un dulce mic, dar pe placul papilelor tale - si gata, ziua ti se schimba cu totul.
Cred, in schimb, ca fiecare cafenea e o clipa de terapie, o experienta, un moment de meditatie si de constientizare a prezentului. Acele cateva minute, inainte de orice altceva ti-ai propus sa faci, cand te opresti si respiri constient.
Desertul perfect - poveste, gust, atmosfera
Din toate calatoriile mele, e un fir rosu, fix ca-n povesti, care revine constant: desertul ridicat la nivel de arta.
Ajung, uneori intamplator, alteori planificat, in multe cafenele - mai mult sau mai putin cunoscute - si testez ce pot. Din fiecare loc plec, de obicei, cu un top 2-3, din care in final ramane in frunte una singura.
Cu ocazia faptului ca se implineste un an de cand am ajuns la Modica, la Antica Dolceria Bonajuto, m-am gandit sa fac postarea asta care s alas un top al locurilor care m-au impresionat cel mai mult, exact din perspective asta: a desertului ca experienta, estetica si emotie.
Top 10 cafenele europene pe care sa le incerci
Asadar: va impartasesc un top de 10 cafenele descoperite in calatoriile mele, pe care le recomand pentru absolut tot: de la atmosfera in care vrei sa mai ramai, pana la modul in care sunt gandite proiectele, vitrinele, servirea, arhitectura interioara si exterioara, lumina, - si, in final, dar nu in ultimul rand, deserturile.
Cred, cu toata fiinta, ca sunt locuri in care nu mergi doar pentru cafea sau desert, ci pentru experienta in sine.
Gerbeaud Café, Budapesta: cafenea istorica, eleganta , cu atmosfera imperiala, si deserturi cu traditie. Nu stii daca esti acolo pentru design, pentru servire, pentru bunatatile din meniu sau pentru ca tanjesti sa traiesti o ora din farmecul perioadei Belle Epoque sau sa fii un personaj intr-o creatie a lui Woody Allen.
Parisi Udvar Café, Budapesta –spectaculoasa din punct de vedere arhitectural, un spatiu aproape cinematic. Deserturile nu sunt peste ce am mancat in alte parti, dar gustul devine mai bun in decorul ala.
*SIGUR, New York Cafe e o perla, mai ales prin grandiozitatea spatiului si finetea deserturilor, dar pentru mine primele doua au avut mai mult impact emotional, ca experienta.
Antica Dolceria Bonajuto, Modica, despre care spuneam ca m-a motivate sa fac postarea asta. Autenticitate pura, ciocolata de traditie si un mod complet diferit de a intelege desertul. una dintre cele mai vechi ciocolaterii din Italia, unde ciocolata se face la temperaturi joase, dupa o tehnica veche de inspiratie azteca. Textura granulata si gustul foarte intens o transforma intr- o ciocolata unica. Also, acolo am mancat cel mai bun cannolo ever.
Grand café Gambrinus, Napoli: clasic, elegant, cu o estetica istorica si o cultura a cafelei si desertului foarte puternica. vitralii, decor Art Nouveau si atmosfera de cafenea literara .cafeaua si desertul sunt mai degraba un ritual, decat o pauza. As zice ca e o ruda cu sange latin a cafenelei Gerbeaud din Budapesta.
Ministerstwo Tajemnic, Cracovia: Am descoperit-o intamplator, ratacind pe o strada in drum spre cu totul altceva. M-a atras cu lumina rosie si biblioteca mare de la intrare, dar surpriza a fost abia dup ace am descoperit alter trei nivele pe care construita, in subteran, cu tablouri, antichitati, seminee si decoruri rupte din seria Harry Potter. Ganditi-va ca am fost acolo in perioada Craciunului si o sa vizualizati totul. Atmosfera teatrala, deserturi si gustari artizanale de vis.
Bar Dolce Vita Santa Flavia - un mic bar-patiserie local sicilian, simplu si autentic, parte din ritmul zilnic al orasului, unde espresso-ul si deserturile simple spun povestea locului.Nu va asteptati la ceva sofisticat, dar asteptati-va sa concureze nestingherita la gust cu produse ale cafenelelor de top
Cutter & Squidge, Londra. Eh, asta e ca o completare a vizitei la studiourile warner bros din londra„are un aer de biroul profesoarei Umbridge, la ceai cu prajiturele, intr-un spatiu de bakery real din Soho. Nu e doar un loc pentru desert, e patisserie cu scenografie.
Too Motch, Lund – un coffee & matcha bar concept, cu design interior local. Un loc colorat, cozy,ca intreg orasul studentesc, cu prajituri home made si o atmosfera foarte de casa. Aici nu as lauda atat gustul deserturilor, din pacate, cat atmosfera. Too Motch functioneaza ca un mic univers: cafea, matcha, obiecte pentru casa, prajituri facute in casa si o curte interioara boema. Parca ai fi la tine acasa.
KUMI, Oslo – o cafenea modernă, foarte estetică, cu matcha, cafea și deserturi elegante, simple, neincarcate si curate vizual, în stil minimalist scandinav + influențe asiatice. Era in apropierea cartierului chinezesc. Retin mirosul exceptional de cafea – desi nu beau cafea. Dar as putea sa ma apuc daca as merge acolo zilnic.
Cafe Cuba, in St. Julian’s , Malta: un spațiu deschis spre interiorul clădirii, unde lumina coboară printre etaje . are o arhitectura urbană suspendată deasupra marii. Vitrina cu deserturi e un adevarat muzeu. Am testat si patisserie si cofetarie, recomand patiseria. E rupta din Rai.
Le recomand oricui ajunge a treaca pe langa ele. Nu treceti pe langa ele! Trceti-le pragul si treceti la nivelul urmator al descoperirii deserturilor: povestea!
Un articol de: Ana Sorina Corneanu
Postat de: A-Editor Luni, 15 Iunie 2026
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
