Peruca - scurta istorie: din lumea antica in epoca moderna (I). Peruca in Roma Antica
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupati sa-si valorifice calitatile fizice si sa-si evidentieze statutul social nu numai prin alegerea vestimentatiei, ci si prin utilizarea accesoriilor. Printre acestea, pot fi regasite si perucile. Cine s-ar fi gandit astazi ca originea perucii trebuie cautata in lumea antica, cand aceasta a fost extinsa la rangul de accesoriu nelipsit din imagimea femeilor si barbatilor proveniti din inalta societate?
Nu voi relua povestea perucii la egipteni, subiect ce a fost deja atins intr-un alt articol de pe site, ci voi incerca sa prezint alte aspecte despre care sper ca va vor starni interesul. De aceea, voi incepe cu un articol dedicat perucii din vremea Romei antice.
I. Peruca in Roma Antica
Pe masura ce romanii au cucerit tot mai multe teritorii, iar aristocratia se afla intr-o permanenta ascensiune, obiceiul de a purta peruca a devenit tot mai mult un fel de “must-have” al celor ce doreau sa-si arate rangul si superioritatea. Era o adevarata mandrie ca femeile din inalta societate sa-si etaleze, in locul propriei podoabe capilare, o peruca blonda sau bruneta, de cele mai multe ori imbogatita cu diferite agrafe sau ace de par, obtinand coafuri extravagante (acestea vor face obiectul satirei scriitorilor epocii, precum Martial sau Juvenal, care spuneau ca asemenea coafuri aratau “ca niste case cu mai multe etaje”). Nimic nu era mai potrivit pentru sotia unui comandant de oşti, care se remarcase in luptele de cucerire de noi pamanturi, decat sa poarte o peruca realizata din parul sclavelor din teritoriile ocupate. Culoarea preferata era blondul (perucile blonde erau confectionate din parul sclavelor din triburile germanice), dar si perucile negre erau la mare cautare, daca erau facute din parul sclavelor aduse din India sau Siria. Cine nu reusea sa faca rost de o peruca blonda (acestea erau mai rare), recurgea la decolorarea sau la vopsirea uneia de culoare neagra.
Purtarea unei peruci nu era numai un obicei al femeilor, ci si al barbatilor. Printre figurile masculine celebre in epoca pentru utilizarea perucilor se numarau: imparatul Domitian, Iulius Cezar sau generalul Caligula (despre care istoricii spun ca avea in jur de 300 de peruci). De multe ori, peruca nu excludea purtarea celebrelor cununi de laur, mai ales cand era vorba de personalitati ce se remarcasera in razboaiele de cucerire.
In cazul barbatilor, peruca era folosita atat pentru a masca lipsa parului, cat si pentru a-i feri pe acestia de prea multa umezeala sau caldura. Referitor la culoare, se poate spune ca barbatii preferau perucile de culoarea propriului par, doar in cazuri rare fiind preferate cele ce aveau o culoare contrastanta cu cea a parului posesorului.
Atat bărbaţii, cat şi femeile, beneficiau de 2 tipuri de peruci: “capillameus/ capillamentum” şi “galerus”. Primul tip de peruca era compact, avand misiunea de a acoperi in intregime capul. In schimb, peruca tip “galerus” poate fi comparata cu mesele din zilele noastre. Aceasta putea fi folosita pentru a acoperi doar o parte a capului, completand parul natural si contribuind la obtinerea unor pieptanaturi mai deosebite. O asemenea peruca putea fi atasata cu ajutorul unor ace sau a unui mic “dispozitiv” din piele, menit sa sustina scalpul.
Peruca - “marca” a unei societati in schimbare
Pe masura transformarilor politice si sociale din vremea Imperiului Roman, peruca va incepe sa nu mai reprezinte o marca a inaltei societati. Ea se va transforma in “emblema” unei categorii sociale care se perpetuase tot mai mult in anii de glorie ai Romei: femeile ce lucrau in casele de toleranta. Astfel, acestea erau obligate sa plateasca o amenda daca nu purtau peruci de culoare galbena, ca simbol al “meseriei” lor. Cele care nu doreau sub nici o forma sa se conformeze, aveau totusi dreptul sa-si vopseasca blond parul lor natural.
Alti utilizatori pe scara larga a perucilor erau actorii. In conditiile in care reprezentatiile din teatrele romane nu se desfasurau de cele mai multe ori in bune conditii, din cauza aglomeratiei si a comportamentului spectatorilor, care obisnuiau sa fie extrem de galagiosi, actorii alegeau sa poarte peruci de diferite culori. Acest obicei avea menirea de a le indica spectorilor mai putin cultivati ce fel de personaje intruchipau actorii. Spre exemplu, o peruca de culoare neagra indica faptul ca personajul era un barbat tanar. Peruca vopsita gri reprezenta un barbat in varsta. Pana acum, nimic neobisnuit. Dar daca spectatorii aveau in fata un actor cu o peruca de culoare rosie, oare la ce trebuiau sa se gandeasca? Surprinzator, la un sclav.
Am vazut cat de frecvent au fost folosite perucile in vremea romanilor. In secolele urmatoare, peruca va avea o istorie cu suisuri si coborasuri, pe masura evolutiei mentalitatilor. Spre exemplu, perioada medievala va face din peruca un obiect total nepopular, din cauza scaderii interesului femeii de a se preocupa de propria imagine. Abia odata cu Renasterea si, ulterior, in secolul al XVII-lea, peruca va reintra in trend. De aceea, in urmatoarele articole, vom face o scurta incursiune in aceste perioade.
Cititi mai multe despre istoria perucii - perioada renascentista.
Postat de: Alina-Nedelcu Sâmbătă, 06 Noiembrie 2010
moda, istoria-modei, istoria-perucilor, peruca in societate, stil si societate, perioada medievala, purtarea perucii, actori, stil de viata, lifestyle, look, tendinte, trend
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa alegi extensiile de gene pentru evenimente speciale?
- Elemente esentiale in geanta bebelusului pentru o iesire la parc
- La ce varsta este recomandat sa iti faci un peeling facial?
- Top 10 carti captivante pentru copiii de 10 ani: aventuri care modeleaza tineri cititori
- Cum sa alegi bratarile din aur in functie de tinuta vestimentara
