Populatiile sami din nordul Europei –“marturii” vii ale unor traditii stravechi (I)
Pentru cei mai multi dintre noi, notiunea de “sami” are o rezonanta oarecum exotica, trimitandu-ne probabil cu gandul la un trib ce traieste intr-un colt indepartat al Pamantului. In realitate, sami locuiesc in Peninsula Scandinavica (la granita nordica dintre teritoriul Norvegiei si Suediei, dar si in nordul Finlandei ) si chiar in Peninsula Kola din extremitatea nord-vestica Rusiei.
Cei mai multi dintre ei s-au asezat in Laponia (regiune ce se extinde in toate cele 3 state scandinavice), formand comunitati restranse, dar care au fost capabile, de-a lungul timpului, sa-si pastreze o cultura unica, “impregnata” de practici si traditii seculare. De aceea, pe parcursul urmatorelor articole va invit in fascinantul univers “sami”, demonstrandu-va astfel ca nordul Europei nu trebuie sa fie renumit numai pentru faptul ca aici este “taramul” lui Mos Craciun.
Pentru inceput, o sa prezint cateva aspecte legate de cultura spirituala a acestei populatii (mai exact istorie, limba, aspecte ale religiei traditionale), urmand ca ulterior sa facem cunostinta cu elemente ale culturii “materiale” ( port popular, hrana traditionala si obiceiuri legate de schimbarea anotimpurilor).
I.1. Scurta istorie a poporului sami
Se pare ca primii “Sami” (“Sápmi”, cum isi spun acestia in limbile norvegiana si suedeza) s-au asezat pe actualul teritoriu al Suediei inca din Epoca de piatra, avand ca principale ocupatii vanatoarea si pescuitul.
In perioada secolelor 8- 13 e.n.(era noastra), “sami” sunt mentionati in izvoare istorice scrise (primele legende norvegiene si suedeze), ca fiind un trib ce se lupta cu alte populatii nordice (inclusiv cu vikingii) pentru a se stabili pe un teritoriu. Vor reusi acest lucru abia peste doua secole, cand vor forma un fel de “districte”, pe care specialistii (istorici si arheologi) le-au localizat la granita nordica dintre Norvegia si Suedia. Pe masura ce aceste doua state, alaturi de Danemarca si Rusia, au inceput sa-si dispute granitele de nord, sami au fost nevoiti sa se supuna autoritatii a patru capete incoronate. Una dintre cele mai semnificative consecinte ale acestei autoritati era faptul ca au fost nevoiti sa plateasca diverse taxe pentru a avea propriile pamanturi si pentru a intretine relatii comerciale. Cei care nu reuseau sa le plateasca la timp erau alungati si nu aveau voie sa mai vaneze sau sa pescuiasca pe acele teritorii.
De asemenea, inca din secolul al XVII-lea, regalitatea din tarile scandinavice a ordonat inclusiv eliminarea obiceiurilor si religiei traditionale sami, pentru a-i determina pe acestia sa se crestineze (in acest sens, s-a recurs la alungarea samanilor, la distrugerea templelor si la arderea tobelor utilizate in timpul ritualurilor).
Pe parcursul secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, populatia sami a inceput sa aiba tot mai multe drepturi. Cele mai important dintre acestea se refera la: dreptul de a reveni pe pamanturile pe care le ocupasera inainte de a fi alungati, de a vana, de a trece cu turmele de reni de-a lungul granitelor statelor scandinave (in functie de anotimpuri), precum si de a pescui in largul coastelor norvegiene sau suedeze. Datorita acestor drepturi, sami vor evolua de la statutul de vanatori si pescari la cel de crescatori de reni si artizani (realizatori de diferite articole vestimentare si unelte traditionale din materiale precum lemn, piei sau blana de ren).
In secolul al XX-lea, sami au inceput sa fie recunoscuti ca grup etnic, parte a populatiei norvegiene si suedeze. In anii ‘ 90, au obtinut dreptul de reprezentare in Parlamentul Norvegiei, Suediei si Finlandei, ulterior avand un cuvant de spus in diferite organizatii de cooperare economica, politica si culturala din Peninsula Scandinavica (cel mai cunoscut exemplu in acest sens este “Consiliul Nordic”). In prezent, sami pot invata in scoli si propria limba, conservandu-si traditiile si ocupatiile.
I.2. Aspecte legate de limba poporului sami
In ceea ce priveste incadrarea intr-una dintre familiile de limbi, limba Sami se aseamana cu limbile din familia ugro-finica (mai exact cu finlandeza). Ea s-a format de-a lungul a 6000-8000 de ani si cunoaste dialecte variate, in functie de zona in care este vorbita. Astfel, se poate face distinctie intre limba vorbita in Peninsula Kola si in nordul Rusiei (denumita de specialisti “East Sami”), in Novegia, Suedia si Finlanda (“Central Sami”) sau numai in Suedia (“South Sami”).
Indiferent de arealul in care este vorbita, interesanta este varietatea acestei limbi. Cele mai multe cuvinte s-au format in stransa legatura cu preocuparile de baza ale unui sami: cresterea renilor si identificarea pamanturilor adecvate unei asemenea indeletniciri. De exemplu, se utilizeaza frecvent urmatoarele sintagme: “a face gauri in zapada pentru a instala capcane pentru vanat”, “a da jos promoroaca de pe crengile arborilor pentru a le razui coaja”, “zapada in care s-au facut gauri pentru ca renii sa poata paste” ( in acest sens, exista denumirea de“zapada veche”- in care se vad urme ale ierbii pascute de reni si “zapada noua”- afanata, care nu lasa sa se vada firele de iarba ), “vale acoperita cu zapada, periculoasa pe vreme rea” etc.
Tinand cont de un asemenea vocabular, se poate spune ca populatia sami si-a creat propria limba, in functie de un trai puternic influentat de ciclurile naturii.
I.3. Religia traditionala sami
Inainte sa fie crestinati, sami aveau propriile credinte si ritualuri, cele mai multe asigurand armonia dintre om si natura. Multe ritualuri erau practicate de barbati, fiind dedicate vanatorilor, pescarilor si imbunatatirii starii vremii. In schimb, ritualurile femeilor se refereau la protejarea casei si familiei.
In vremurile vechi, sami credeau ca Universul era divizat in trei parti (lumea subpamanteana, lumea de pe pamant sau lumea “reala” si lumea celesta), fiecare fiind guvernata de zei. Pentru ca oamenii sa poata comunica cu aceste lumi, era necesar un “mediator”. Acesta se numea saman (“noaidi”), jucand un rol central nu numai in ceremoniile religioase, ci si in viata de zi cu zi (adesea, samanul era vindecator sau ghicitor). O mare parte din “atributiile” acestuia se desfasurau sub acompaniamentul unor tobe sacre, ale caror zgomote il ajutau sa intre intr-un fel de transa. Insa tobele nu faceau parte doar din “recuzita” samanilor, ci erau prezente in toate familiile sami. Aceste tobe erau confectionate din lemn, avand incrustat in mijloc un soare, inconjurat de obiecte si persoane importante pentru familia respectiva. Se credea ca acestea puteau servi la prevestirea viitorului.
Ca si alte triburi, sami aveau animale sacre, carora le aduceau jertfe si le construiau temple.C el mai venerat era ursul (intr-o anumita perioada, vanatul ursilor era interzis, intrucat se credea ca spiritul ursului se va razbuna pe cel ce l-a ucis). In “cinstea” lor, mestesugarii realizau totemuri din lemn (numite “seidi”), unde se jertfeau reni, pentru a le “imbuna” spiritul.
Incepand cu secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, religia traditionala a sami a fost suprimata, odata cu debutul procesului de crestinare. Locurile “sfinte” au fost distruse, tobele sacre au fost arse, iar cei ce nu doreau sa devina crestini erau trimisi la inchisoare. Abia pe parcursul secolelor urmatoare s-a putut constata o “revenire” a vechilor practici si obiceiuri.
Postat de: Alina-Nedelcu Duminică, 11 Decembrie 2016
obiceiuri, popoare, taramul lui mos craciun, finlanda, sami, triburi, reni, cultura, scandinavica, cercul polar, stramosi, tarile nordice
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
- Top 5 experiente de neratat in Dubai: de la safari in desert la cumparaturi de lux
- 5 ingrediente de evitat in samponul tau si de ce
- Cat dureaza o interventie pentru implantarea unei proteze de genunchi?
- Sfaturi pentru un zambet de invidiat: cat de des e bine sa mergi la dentist?
