Populatiile sami din nordul Europei –“marturii” vii ale unor traditii stravechi (II)
II.1. Organizarea activitatii in functie de anotimpuri
Asa cum am precizat la un moment dat in sectiunea anterioara, ocupatiile traditionale ale unui sami sunt cresterea renilor si diferite activitati de artizanat (mai ales realizarea manuala a portului popular). In contextul in care clima din nordul Europei nu este una blanda, predominand anotimpul rece, indeletnicirile populatiei sami sunt in stransa legatura cu schimbarea anotimpurilor. Cele mai multe dintre acestea se desfasoara in mijlocul naturii, bazandu-se pe colectarea materialelor destinate confectionarii unor obiecte traditionale.
In lunile de iarna (noiembrie-martie), sami se ocupa cu prelucrarea blanurilor, pieilor (pentru confectionarea costumelor populare) sau a tendoanelor de ren (pentru a razui scoarta arborilor sau pentru a le transforma intr-un fel de ace de cusut ).Tot in aceasta perioada, femeile pregatesc ingredientele pentru prepararea hranei (pestele pescuit este dezghetat si uscat, fructele de padure sunt depozitate in locuri speciale).
Odata cu inceputul primaverii, sami incep sa-si asigure “uneltele” necesare sezonului de vanatoare. Astfel, sunt realizate capcane pentru animale, precum si diferite cutite (predominant din lemn sau oase de ren).
Vara este dedicata culesului de plante medicinale sau a celor utilizate in obtinerea vopselelor naturale pentru costume. Nu in ultimul rand, blanurile si pieile ren sau de elan sunt tabacite si vopsite, tot in vederea realizarii de imbracaminte pentru iarna urmatoare.
Toamna se prelucreaza carnea de elan pentru iarna, iar turmele de reni sunt aduse din locurile in care au fost lasate sa pasca pe timpul verii. Incepand cu data de 16 septembrie, se considera deschis oficial sezonul vanatorii de elani.
II.2. Portul popular sami
Acesta se numeste “kolt” si este purtat in comunitatile de sami mai ales la ocazii speciale (ceremonii de nunta, botez, diverse serbari si chiar la inmormantari ). Designul sau nu depinde numai de sexul persoanei care il poarta (costumul barbatilor este mai scurt decat cel al femeilor), ci si de varsta sau starea sociala. De cele mai multe ori, culorile preferate pentru costume sunt nuantele de albastru si negrul.
Primele costume se confectionau in casa, materialele de baza (blana si pielea) provenind de la reni sau din blana / pielea altor animale (elan, lup etc.). Astazi, alaturi de acestea, se utilizeaza si alte materiale (cum ar fi matasea sau catifeaua), inclusiv diferite accesorii (bentite, margele, gulere sau manusi). Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra unui costum traditional sami, va prezint cateva detalii despre costumul femeilor si cel al barbatilor.
In ceea ce priveste lungimea “kolt-ului” femeilor, aceasta variaza, putand fi pana la genunchi sau pana la glezne. Croiala arata astfel: spatele este divizat in patru sau sase clini, despartiti de mai multe cusaturi. Acestea din urma pot fi colorate in rosu, galben, verde sau albastru. Alaturi de acestea, “kolt-ul” are si benzi decorative, realizate tot din ata, care impodobesc mai ales manecile hainei. Pentru a se conferi largime, taieturile hainei sunt confectionate pe verticala, incepand de la spate. Nu in ultimul rand, femeile apeleaza adesea la “kolt-ul” decoltat in forma de “V”, care are acelasi tip de decoratii. Desigur, imaginea costumului nu ar fi completa fara accesoriile preferate ale femeilor sami: un sal cu franjuri, colorat, care se prinde pe umeri cu o brosa argintie si o garnitura de lana, ca un fel de tiv, cu aplicatii albe sau galbene.
Si costumul masculin are decoratii similare celui feminin, dar are o lungime diferita (este mai scurt ) si este mai gros. In loc de nasturi, se incheie cu o inchizatoare argintie sau cu gaitane din piele. Costumul are de regula un guler inalt, a carui lungime variaza intre 5 si 10 cm. Si acesta este impodobit, cu aceleasi motive ce se regasesc pe imbracaminte. Ca accesoriu, barbatii recurg la un “fular” din lana sau postav, asortat cu haina si la aplicatii din piele neagra sau nasturi argintii. Dedesubtul costumului se poarta pantaloni din tesaturi groase sau din piele. Iarna, pantalonii numiti “gálsoga”, realizati din “gápmasat” (pielea de pe picioarele renilor), sunt un bun “scut” impotriva temperaturilor extrem de scazute.
Vestimentatia unui sami nu poate fi completa fara incaltamintea speciala. Atat femeile, cat si barbatii, poarta “cázehat” (confectionati din piele fara par) sau “nuvtagat” (realizati din pielea de pe picioarele renilor). Ambele modele se decoreaza, dupa gust, cu tivuri de lana de diferite culori.
II.3. Hrana traditionala a populatiei sami
In general, masa traditionala a unui sami se rezuma la carne si peste, asezonate uneori cu fructe de padure. Daca in trecut numai barbatii aveau voie sa pregateasca felurile de mancare cu carne (exista interdictia ca mai ales carnea de urs sa nu fie consumata si de catre femei, ce se ocupau doar cu fierberea sau uscarea pestelui), in prezent misiunea de a gati le revine in special femeilor. Barbatii sunt insa neintrecuti in prepararea felurilor de mancare cu carne de vanat si in coacerea painii.
In secolele trecute, cea mai mare parte a hranei consta in peste, consumat crud sau sarat, uscat si afumat. Alaturi de acesta, se manca multa carne de ren, elan sau chiar urs. Renul era considerat principala sursa de vanat, intrucat aproape toate partile corpului sau puteau fi gatite.Cel mai popular tip de mancare din carne de ren era “buoidecalmmas” (un fel de tocana). Nu in ultimul rand, se consuma si lapte de ren sau preparate derivate din acesta (branza si unt).
Nici in zilele noastre nu s-au produs schimbari semnificative in privinta alimentatiei unui sami. Noutatea principala consta in faptul ca acum se prefera carnea afumata de ren, folosita in prepararea unui “ghiveci”, la care se adauga cartofi si bucati de paine. In unele zone, carnea nu se afuma, ci este taiata in felii subtiri (se numeste “suovas”). Alaturi de aceasta, se poate servi peste (cu precadere somon) si cartofi fierti cu unt.
Lipsa legumelor si fructelor proaspete se resimte acut in randul populatiei sami. De aceea, in scurta vara, oamenii se straduiesc sa adune cat mai multe fructe de padure pentru a-si face provizii pentru iarna. Din stramosi s-a pastrat o veche reteta, foarte apreciata astazi. Este vorba de o bautura, preparata din lapte de ren si pulpa de fructe de padure, macris si flori de munte, care se bea calda. Pe timpul iernii, se face o cantitate mai mare, care este pastrata in niste butoiase speciale, avand rolul de a fortifica organismul.
Postat de: Alina-Nedelcu Duminică, 02 Februarie 2014
populatii stravechi, strabuni, civilizatii uitate, populatia sami, scandinavia, Norvegia, tarile nordice, cultura, obiceiuri, moda veche, stil
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum poti alege rochia potrivita pentru un eveniment de tip cocktail?
- Strategii eficiente pentru imbunatatirea performantei masculine
- Rutina ideala de ingrijire a pielii cu produsele cosmetice Farmec
- Cum sa recunosti si sa tratezi cele mai comune probleme de piele la animalele de companie
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor