Sfantii Astion si Epictet, motiv de pelerinaj la Halmyris
In vremurile de inceput ale Bisericii Crestine si in timpurile in care Duhul Lui Isus era viu, inspirant si puternic, oameni cu credinta nestramutata au urmat pe Dumnezeu in ciuda tuturor vicisitudinilor si suferintelor intampinate.
Duhul lui Dumnezeu pentru oricine IL urma si dadea curs Chemarii Sale, in timpurile de inceput a Bisericii Crestine, insufla anumite insusiri supranaturale si o anumita fericire, nesperata de altfel, multi sfinti marturisind ca deja se aflau printre ingeri, determinare interioara pentru care multi dintre ei cautau singuratatea! Cu toate acestea, nici nu doreau sa manie pe Dumnezeu astfel, motiv pentru care se mai “strecurau” printre oameni pentru a infaptui Lucrarea Lui Dumnezeu!
Foarte multe marturii dovedesc ca, intr-adevar, in acele vremuri de inceput, existau multi sfinti, sihastri, preoti si/ sau calugari, dar si simpli oameni transformati (chiar transfigurati) de la o zi la alta prin Duhul Sfintitor. Contand mult in aceastea adeziunea totala si simpla, renuntand la viata precedenta cu tot ceea ce a presupus ea, asa dupa cum s-a intamplat cu sfantul Astion.
Locatia stabilirii acestor sfinti
Cetatea romana Halmyris (290), ce prezinta dovezi de locuire preromane cu identificare specifica a tinuturilor din acea vreme – traco-getica, unde de curand s-au descoperit moastele sfintilor Epictet si Astion, primii sfinti martiri ai acestor tinuturi, li se va aduce cinstire acestora in cadrul unui pelerinaj.
La inceput de mileniu, descoperirea moastelor sfintilor Epictet si Astion, poate reprezenta reinnoirea credintei adevarate, ratiune ce a determinat decizia Vicariatului Episcopal de Dobrogea de a desfarura la cetatea Halmyris un pelerinaj, pentru cinstirea acestor sfinti martiri! Transportul pelerinilor va fi asigurat de catre primaria localitatii Mihail Kogalniceanu, prilej pentru care multumim sustinerea doamnei primar, Ancuta Belu.
Initiativa de facto a fost a monseniorului preot Iacob Ieronim, ce are meritul ca datorita dansului au fost introdusi acesti martiri in Calendarul Crestin Catolic. Aceasta idee a dansului a prins contur si a fost dezbatuta intr-o intalnire cu confratii preoti din toata Dobrogea, atunci cand in precinstita adunare au si cazut de acord in desfasurarea acestui pelerinaj, stabilindu-se in acelasi timp si data - 11.05.2013.
Sfantii Astion si Epictet
Parintele monsenior Iacob Ieronim:
“Veridicitatea izvoarelor scrise care relateaza viata, activitatea si martiriul lor este probata, acum aproape un secol, de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, dupa consultarea celor mai importanti hagiografi ai timpului. Prelatul catolic a publicat un prim eseu istoric dedicat martirilor Epictet si Astion in lucrarea sa Antichitati crestine din Dobrogea (1918), urmat apoi de o brosura, in care valorifica informatiile furnizate de martirologiile antice (Epiktet und Astion. Diokletianische Märtyrer am Donaudelta, Zug 1936). Intuitiile arheologice ale lui Netzhammer au fost confirmate pe 15 august 2001, cand, o echipa de cercetatori romano-americana condusa de Mihail Zahariade a descoperit relicviile Sfintilor Epictet si Astion in cripta situata sub altarul bazilicii episcopale a Halmyrisului, localitate antica situata intre Murighiol si Dunavat (Tulcea). Dupa cercetarile istorico-antropologice, moastele sfintilor martiri Epictet si Astion au fost asezate in catedrala ortodoxa din Constanta. Sarbatoarea lor se celebreaza la 8 iulie.
Izvoarele istorice
Documentul principal pentru cunoasterea lui Epictet si Astion este „Actul martiric” (scris in timpul procesului si imbogatit ulterior), publicat in anul 1615 in prestigioasa colectie hagiografica Acta Sanctorum de calugarul catolic Herbert Rosweyde, S.J.
Deosebit de importante sunt inscriptiile descoperite in cripta martirilor, pe peretele dinspre rasarit. Din cele sapte randuri ale inscriptiei, in limba greaca, au putut fi descifrate cuvintele: Martir al lui Cristos; Astio(n) precum si verbul a molesta (a lovi). Aceste indicii l-au determinat pe M. Zahariade sa atribuie respectivele oseminte preotului Epictet si calugarului Astion, a caror viata si patimire este descrisa in Acta Sanctorum. In fine, studiul antropologic al relicviilor aduce completari si lamuriri de netagaduit cu privire la cei doi martiri, confirmand totodata varsta lor, precum si violenta mortii cu care si-au incheiat existenta pamanteasca.
Viata sfintilor martiri
Preotul Epictet provenea din Orient, unde il convertise, printre multi altii si pe tanarul Astion. Temandu-se de parintii sai, oameni cu o pozitie sociala importanta, Astion si-a parasit tara. Impreuna cu invatatorul sau Epictet, tanarul neofit s-a refugiat in Scitia. S-au stabilit amandoi in orasul Halmyris, convertindu-i pe multi pagani la crestinism, prin minuni si semne. In anul 290, dupa circa 17 ani de la venirea lor in Dobrogea de astazi, au fost denuntati autoritatilor ca raufacatori si vrajitori care i-au facut pe multi sa paraseasca credinta in zei. Drept urmare, dupa un supliciu ingrozitor si indelungat au fost condamnati la moarte si decapitati. Aceste fapte s-au petrecut pe cand episcop al provinciei era Evangelicus.” (de Pr. prof. Monsenior, Ieronim Iacob).
Zona
Fascinanta locatia cetatii Halmyris, cu istoric descendent pana la intemeierea ei de origine getica, de dinaintea romanilor, se afla la nord de cel mai mare lac din tara – Razem – si la sud de delta, mai exact la sud de bratul sf. Gheorge. Cetatea si imprejurimile dobrogene, care, iata, inca odata dovedesc c-au fost preferate chiar si de acesti oameni - sfinti pelerini - inca din antichitate, se afla mai aproape de bratul sf. Gheorghe al Dunarii la cca. 1,5 km de lac.
Asezarea istorica a pornit de la acea idee impamantenita si utilizata de catre toate popoarele antice, anume de a stabili o anumita asezare umana (sat, oras si/ sau cetate) pe langa o apa, apa fiind elementul necesar supravietuirii, al doilea ca importanta dupa aer; intotdeauna in vechime s-a urmarit accesibilitatea acesteia prin proximitate. Deoarece, distanta nu foarte mare fata de bratul sf. Gheorghe, se pare ca este totusi un spatiu mlastinos, cu balti si/ sau lacuri, canale de la care pana la cetate se puteau construi usor - viaducte – “tehnica” aparuta de altfel prima data la greci, in ciuda termenului latin.
Cu toate ca, asa dupa cum se obisnuia in general, cetatile romane se structurau de obicei pe dealuri/ coline si reliefuri mai inalte, definite prin stabilitatea ce o transmiteau astfel cetatilor construite pe ele, ori aceasta -in forma trapezoidala – cetate si ea a fost construita pe un platou stancos (cf. Wikipedia). In orice caz, zona se prezinta mirifica prin acel inceput de delta, caracterizat prin verdeata intensa, multe pasari in zbor in drumul lor catre sau dinspre delta, cumva si mai multa umiditate a aerului…
Lucrarea Divina ce o aveau de infaptuit!
Veniti de nicaieri parca, pentru o lucrare numai de ei stiuta si de Dumnezeu, acesti sfinti au fost marturia nestramutata pentru aceste meleaguri, prin care Puterea Lui Dumnezeu, desi nu doreste manifestari spectaculoase, este Mare, chiar daca marturisind in acesti termini profani, nu cuprindem cu adevarat sensul! Lucrarea lui Dumnezeu in ei s-a manifestat prin scoterea duhurilor necurate din oameni, prin vindecari (ale orbilor, surdo-mutilor, etc.) si prin marturia vie a ceea ce reprezentau ei prin persoana si personalitatea lor.
Epictet si Astion, in timpul martiriului lor, chiar avand rude de sange sus-puse in senatul roman (Astion), au preferat sa indure suferintele prin care erau supusi la tortura (nedezvaluindu-si originea), infaptuind prin ei Lucrarea lui Dumnezeu si destinul lor personal. Destul de greu ar fi pentru orisice om, asa zis om "normal", multi nu ar fi putut indura metodele de totura la care au fost supusi sfintii Epictet si Astion. De aceea, martirii acestia posibil ca, dintre toti sfintii intregii Biserici Crestine (a se intelege exact asa, deoarece Biserica Catolica sau Ortodoxa, denumirile lor au aparut de fapt dupa Marea Schisma, din anul 1054, infaptuita initial prin desprinderea Rasaritului – Ortodoxismului dupa cum s-a numit ulterior – De Sfanta Biserica Crestina), au fost cel mai aprig chinuiti. Alti martiri in vremea de prigonire a crestinilor, au fost schingiuiti sub alte forme: ingropati sau arsi de vii, aruncati in arena pentru a fi sfasiati de animale salbatice, jupuiti de vii cu brutalitate, etc.
Au existat conducatori romani caracterizati printr-o mare 'inventivitate' in domeniu, asa dupa cum a fost cel mai crud imparat roman - Nero – despre care multa lume cunoaste din literatura sau istorie, ca pe fata se infatisa bun la suflet, recitand versuri sau compunand, pe cand… Se pare totusi ca, in ciuda faptului ca el cauta sa para dur si neindurator fata de aceia care incalcau oranduirile 'democratice' ale statului Roman, pe atat de mult era fricos, fiindu-i frica de fulgere si de tunete, ascunzandu-se si vaitandu-se in acele momente!
Epictet si Astion n-au avut parte de un martiriu in arena, in consecinta fara nimic spectacular, n-au fost cu atat mai putin demni din cauza ororilor indurate, ba cu atat mai mult. Inca de pe atunci se putea afla de suferintele indurate, transmise prin viu grai (mai active, tind sa cred, ca mai pozitive!). Martiriul lor a fost caracterizat prin maltratari fizice indurate nesfarsit, pentru ca, vindecarea ranilor intervenind rapid (dupa cea mai mare probabilitate), acest fapt intarata atat pe calau, cat si mai mult pe comandantul Latronianus… Altfel, neexplicandu-se cum au putut rezista biciuirilor repetate cu acele arme albe cu tepi de fier, ce le scrijelea carnea in adanc… Filmul de mai jos sugereaza faptul ca insusi calaul obosea si dus la epuizare vedea ca nu are niciun efect 'munca' lui de a biciui... Daca ne-am putea inchipui vreodata acest sinistru act si repetitia la care au fost supusi acesti martiri!!
Pentru cine doreste sa vada un film de o anumita factura, insa emotionant si elocvent despre acesti martiri, clik aici.
De altfel, oricine doreste este invitat! Fiind un pelerinaj crestin, in consecinta ecumenic, asa dupa cum spiritul acestor sfinti este, indemnand la coeziune prin prisma Harului Sfintitor, in consens cu ei, care nu au facut vreo diferenta intre bolnavi in indemnul lor interior (de la Dumnezeu) spre a-i vindeca.
Multumiri primariei loc. Mihail Kogalniceanu, reprezenta de doamna primar, Anca Belu, pentru transportul asigurat pelerinilor (acelora interesati si inscrisi).
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 09 Mai 2013
martiri, sfintii antichitatii, biserica crestina, ecumenism
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 5 ingrediente de evitat in samponul tau si de ce
- Cat dureaza o interventie pentru implantarea unei proteze de genunchi?
- Sfaturi pentru un zambet de invidiat: cat de des e bine sa mergi la dentist?
- 5 mituri comune despre casele de amanet si adevarul din spatele lor
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul