Despre conditia fiintiala in budism
Budismul, despre credinta sau pur si simplu despre un mod de viata? Despre trup, suflet si iluminare? Despre explicarea originii si devenirii omului? Filozofie, psihologie, mitologie sau toate reunite in misterele experientei, singura care poate conduce catre cunoastere.
Weltanschauung-ul budist surprinde legile vietii (totul este finit, totul este suferinta) prin ideea ca orice om ramane la stadiul de fenomen. Pentru a evita ideea entitatii eterne, imuabile in om, dar ferindu-se, in acelasi timp, si de ideea de anihilare, budistii au conceput invatatura despre karma: fapta, ca forma de transmitere a faptelor trupesti si mintale. Aceasta invatatura a intregit conceptia despre suflet, aflat in continua schimbare si determinat de caracterul antecedent, karmic. Asadar, ceea ce trece prin mecanismul renasterii, al reintruparii nu este sufletul, ci karma. Fenomenul transmigrarii budiste este explicabil prin faptul ca la baza identitatii individului stau cele cinci elemente skandhas (forma, simtul, gandirea, conformatia si constiinta) aflate in continua miscare si care nu se imprastie niciodata pe deplin.
Sub acest aspect, conform lui Buddha ,,sinele”, sufletul vesnic (atman, la hindusi) nu exista, este o iluzie. Tot asa cum, reincarnarea budista nu inseamna trasmigrarea unui suflet de la un trup la altul, ci prin moarte faptele sunt transmise intr-o viata urmatoare. Cu toate acestea, identitatea dintre mostenitor si faptuitor nu este deplina.
Suferinta in filozofia budista
Primul adevar, dintre cele patru adevaruri nobile expuse in prima predica a lui Buddha („Predica de la Benares"), priveste suferinta sau durerea-dukkha: "adevarul nobil despre suferinta este: nasterea este suferinta, imbatranirea este suferinta, boala este suferinta, moartea este suferinta, durerea, nelinistea si disperarea sunt suferinta, unirea cu ceea ce nu iubesti este suferinta, separarea de ceea ce iubesti este suferinta, a nu obtine ceea ce doresti este suferinta". Asadar, suferinta descinde din insasi dorinta de viata, din dorinta lui ,,a fi”, dar si din nevoia devenirii. Scopul budismului este sustragerea fiintei din drama metafizica a durerii. Or, suprimarea suferintei inseamna detasare, eliberare. Izolarea de viata lumeasca si poverile existentei era sugerata si de vesmantul de culoarea sofranului a calugarilor budisti. In mod analogic, aceeasi culoare era folosita si de condamnatii la moarte in ziua executiei lor.
Bodhi (,,trezirea”) – experienta revelatorie obtinuta prin meditatie.
Cunoscand ,,uratul lumii” (dukkha), adeptii budisti sunt in cautarea pacii eterne, a inexistentei, iar scaparea din robia karmei inseamna atingerea starii de Nirvana (literal: incetarea, nir, miscarilor mintale, vritti). Extinctia ego-ului, eliberarea de dorinta si aversiune, dar si conditia supremei constiinte sunt calea autointelegerii si a iluminarii, ca si experienta interioara prin care omul este eliberat de cilclul samsāra (naștere, suferință, moarte, reîncarnare).
Din punct de vedere sociologic sunt identificate doua tipuri de budism: "budismul nirvanic" are ca unic scop eliberarea si detasarea de samsāra. "Budismul karmic" indeamna la savarsirea faptelor bune pentru ca intr-o viata viitoare pozitivitatea karmei sa situeze omul intr-o pozitie mai apropiata de conditia iluminarii.
Un articol de: Andreea Dănilă
Postat de: Redactor-Colaborator Vineri, 18 Ianuarie 2013
budism, karma, Nirvana, iluminare, reincarnare
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa te imbraci la o cina romantica? 5 sfaturi utile
- Drepturile pasagerilor: tot ce trebuie sa stii inainte de zbor
- Ce trebuie sa stii despre asigurarea RCA cand inchiriezi o masina?
- Beneficiile utilizarii produselor de curatenie profesionale in gospodaria ta
- 3 sfaturi utile pentru curatarea si intretinerea pardoselilor
