Motanul incaltat - alta versiune
"Motanul incaltat" versiunea lui Valerian.
Un motan mult prea incaltat
Ce sensul vietii zice ca l-a aflat,
Nu jucand mereu carti de noroc,
Ci ducand la fete flori de busuioc!
Cand avea o intalnire era la fast,
Mergand cu cizmele-n a lui drast,
Cantand tretlipuri dupa un compas,
Avand siretlicuri de buzunar in bas!
Era voios numai ca o legenda mare,
Se lupta pentru fete cu o gheara tare,
Si era un don juan al pisicilor frumoase
C-avea vocabularul cuvintelor mladioase.
Era atata adulat si de toate apreciat,
Cand odata s-a blocat, nimic n-a visat,
N-a mai avut chef c-a ramas atat uimit,
C-a vazut-o pe Unica, era atat de uluit...
Pisi-pisi, primea invitatii de la cochete,
Dar el culmea lustruia mereu la ghete,
Mustetile iti tot invartea, le tapeta,
Cojecutile le tot dereticea si apreta...
Dar cand Unica pe langa el trecea,
Si cand inima repedea ii mai batea,
Nici glas nu mai avea, slab mieuind,
Isi auzea creierii de necaz zapacind...
Pisi acu incet, invitatiile tot mai putine,
Uluit ca nici picioarele nu-l poate tine,
Dorea numai un pic cu ea sa vorbeasca,
Chiar de ticic izbutea doar s-o iubeasca...
O poezie de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 20 Ianuarie 2014
motanul incaltat, poezii copii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
