Locul copiilor in familie
Intr-o familie din ziua de astazi unde este locul copiilor? Cat ii crestem fara restrictii si unde este cazul sa impunem limite? Si daca diversificarea se face dupa 6 luni si pe vremea bunicii de la 6 saptamani, exista o tenta de modernism si in viata de familie? S-a descoperit vreo noutate in ultima perioda?
Toate-s vechi si noi sunt toate
In privinta educatiei se aplica cu succes sintagma de mai sus. Bunica iti spune cum era pe vremea ei, vecina se plange ca este multa galagie la voi acasa, doamna din parc iti da sfaturi sa ii pui copilului caciula, colega de birou vine cu experienta, ei si uite asa se face ca uitam sa ne mai ascultam barometrul interior.
Barometrul nostru interior – bunul simt
Este ceva elementar, pe care de multe ori il uitam cu desavarsire. Ce as face eu intr-o x situatie, daca m-as asculta?
Ce sa fac cu invitatul zilnic din dormitor, cu micul terorist care se tavaleste pe jos in magazin pentru o acadea, cu mica nemultumita in pozitia de sora mai mare, cu micul curios care intreaba cum se fac copiii si cum de Mos Craciun are un cadou cumparat de tati din supermarket?
Adevar sau minciuna
De cate ori, copii fiind, nu v-ati prins ca parintii va servesc o mare gogoasa?
Cati ani aveati in momentul in care ati realizat ca nu vine barza cu bebelusul in cioc sau ca Mosul este de fapt un bunic deghizat?
Bunul simt ce ar vrea sa fie servit la micul dejun, pranz si cina copiilor?
Cred ca in portii acceptabile, adevarul poate fi digerat inca de la varste fragede. Evident, cand si daca este cazul (adica nu le spunem copiilor despre Mosul atunci cand ei inca mai cred in el).
Cand este momentul adevarului?
Momentul adevarului vine atunci cand copilul intreaba, pentru explicatiile legate de conceperea copiilor de exemplu.
Momentul adevarului in privinta locului ocupat de copil in familie este inevitabil inca de la inceput: doi oameni care se iubesc (in cazurile fericite) au un bebelus.
Intai este cuplul, apoi apare un membru.
Mami si tati, mai intai de toate
Multe dintre provocarile pe care ni le “lanseaza” copiii nostri vin din nevoia lor de a-si sti locul. Ei au un simt anume de a percepe tulburarile din cuplu, de a mirosi certurile si punctele noastre vulnerabile.
Vin sa o consoleze pe mami care plange sau sa fie mica printesa a lui tati. Ne trezim cu ei in pat fara sa bata la usa dormitorului. Sau isi arata toate “giumbuslucurile” atunci cand avem invitati si noi ne scuzam – “vai, de fapt el este un copil tare ascultator!”.
In loc de concluzie...
...bunul simt imi spune ca intr-o relatie de cuplu unde apare un copil, relatia de afectiune dintre parinti este baza si punctul de unde incepe educatia - cu multa grija, puncte de vedere comune intre parinti, interventii pe aceiasi lungime de unda si explicatii, adevaruri spuse la momentul potrivit si spatiu pentru intimitate (parintii intre ei, parintii si copilul in cadrul familiei).
Un articol de: Giorgiana Cristea
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 08 Decembrie 2012
familie, educatia copiilor, pentru copii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai elegante ceasuri de dama in 2025: modele care cuceresc scena fashion
- Contraindicatiile RMN: cand si de ce nu este indicat
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
