Muntii ne dau viata

Muntii sunt marile catedrale ale pamantului: ziduri de stanci, mozaic de flori, coruri de izvoare, altar de zapada, bolta de stele. Ca si padurea, ca si oceanul, muntele este un educator tacut care ne pune in fata noastra chiar pe noi insene.

Vin sa-ti descopar misterele, merg pe potecile imbracate cu flori, iar mireasma ta ma cuprinde de mijloc si ma face sa tresalt la fiecare adiere. Ma inalt pe bratele tale, iti ating umerii dezgoliti de trecerea timpului si dau mana cu Cerul: acolo sus sunt eu, acea fiinta simpla, rationala ale carei vise au prins contur.

Te imbratisez si iti vorbesc tie, draga munte, sub privirile calde ale copacilor si florilor.

Vis de copil timid, sub privirile tale ma descopar, imi dai curajul sa fiu eu, puterea sa trec peste obstacolele vietii, imi dai grai bland sa pot spune lumii intregi povestea ta fascinanta si ma educi, astfel incat, cand ma cobori dupa umerii tai sunt alt om. Brazii se inclina si imi mangaie parul, florile-mi soptesc iubire, pamantul ma incalzeste, cerul imi lumineaza calea si sufletul, iar tu....munte, ma ridici si imi dai aripi sa zbor....sa descopar lumea.

Sunt eu, Femeia, primavara vietii, anotimpul care reuseste sa topeasca intr-o singura culoare toate nuantele celor 4 varste.

Lumea muntilor trebuie iubita ca un intreg, cu ochii deschisi si cu sufletul sensibil, sa intelegem animalele si plantele, stanca si albastrul cerului, lumina si culoarea...natura. Linistea, pacea interioara, beatitudinea pe care o simti acolo, nu o vei gasi in alta parte. Cand esti pe munte simti cum devii mai bun, zbori odata cu pasarile; acolo are loc o purificare interioara de toata rautatea intalnita in viata de zi cu zi.

Dau mana cu Dumnezeu, ma inalt in Cer si ating norii, iti sarut obrajii blajini...munte, si mainile care ma inalta si ma coboara, iti strabat cararile intortocheate ca intr-un labirint si incerc sa ma descarc de gandurile ce ma apasa, ma descopar, ma regasesc, tu imi aduci pacea interioara; te strang in brate, munte, si sufletu-mi incarc de energie si extaz, tu imi dai prin vocea ta calda cantec sufletului si imi ''bandajezi'' ranile, nu as putea trai innici un an fara sa te vad.

Cu tine ma regasesc, imi dai aripi si zbor!   

Un articol de: Anca Dinu

Nota obtinuta:
9.7 (6 voturi)
2156 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Vineri, 14 August 2015

Etichete pentru acest articol:

despre munti, pe munte, carari de munte


S-ar putea sa va intereseze si:

Orice poveste incepe cu a fost odata, dar povestea inca este, inca poate fi traita cu [..]
citeste si comenteaza
Destinul este o limita; tot ce ne margineste si ne retine de la fapte marete noi numim [..]
citeste si comenteaza
Sunt atatea lucruri importante pe lumea asta pentru unii oameni, dar pentru o femeie de [..]
citeste si comenteaza
Ii povesteam unui prieten acum cateva zile ca sunt foarte trista, ca nu am de ce ma [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Legende stravechi, fiinte supranaturale, lupte sangeroase, jocuri macabre, sentimente [..]
citeste si comenteaza
Cand oamenii isi bat copiii – si des, in lumea noastra, din pacate – ei spun, de cele mai multe [..]
citeste si comenteaza
Poezii despre viata. O comparatie cu o masina. [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate