Pe urmele lui Pan - Interviu cu Amalia Nicolau (Căpruci)
Amalia este unul din acei tineri care reusesc sa imbine intr-un mod armonios disciplina si perseverenta cu simplitatea si inocenta unui copil. Este o dovada vie a faptului ca atunci cand iubesti cu adevarat ceva, miracolele se intampla de la sine...
Inainte de interviul propriu-zis, iata cateva date reper din biografia sa
Nascuta in Brezoi, Valcea, oras aflat la confluenta Oltului cu Lotrul, in cea mai mare depresiune intra-carpatica a Romaniei, numita si Tara Lovistei, Amalia a inceput studiul muzicii si al naiului la varsta de 14 ani, la Liceul de Arta din Sibiu. In 2009, aflata in clasa a IX-a de Liceu, incepe studiul naiului cu Radu Nechifor, unul dintre cei mai talentati elevi ai maestrului Gheorghe Zamfir. Dupa mai putin de un an, participa la Olimpiada Nationala de Muzica de la Bucuresti, obtinand locul II, la sectia nai. Aici il intalneste si pe maestrul Gheorghe Zamfir, care o incurajeaza sa continue pe drumul ales.
Intre 2012-2016 urmeaza cursurile Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, Facultatea de Interpretare, Sectia Nai, si apoi cursurile de Master, la aceeasi institutie. A participat la concursuri precum Festivalul National de Folclor (Alba Iulia), Festivalul National de Folclor ”Maria Tanase” (Craiova), Olimpiada Nationala de Muzica, unde a obtinut diferite premii si distinctii. A colaborat cu institutii precum Opera Comica pentru Copii din Bucuresti, Ansamblul Folcloric ”Cununa Carpatilor”, Institutul Cultural Roman, Filarmonica de Stat din Sibiu, in diferite concerte si contexte.
In 2014 alaturi de alti trei colegi naisti, a format un cvartet de naiuri, sub numele Transition, cu care a concertat in orase din tara si strainatate.
Este casatorita, din 2019, cu Iulian Nicolau, tobosar, percutionist si absolvent al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti.
Puteti urmari cateva inregistrari cu Amalia (solo si cu cvartetul Transition)
1. Minirecital ”Strugurele de Aur”, 2015
2. Hora stacato
3. Transition-Calusarii&Avicii
FemeiaStie.ro: Spune-mi, te rog, cand ai inceput sa studiezi naiul, cum ai ajuns la nai si de ce naiul si nu un alt instrument? De ce nu a fost fluierul sau chitara sau altceva?
Amalia Nicolau: Am inceput studiul muzicii in 2007, cand am plecat din orasul natal, Brezoi, judetul Valcea, si m-am dus la Liceul de Muzica din Sibiu pentru a studia muzica. Pe vremea aceea cantam muzica populara, dar cu vocea. Eram in corul scolii din Brezoi, si profesorul de muzica de acolo mi-a spus ca as avea niste calitati pentru a studia muzica la un nivel mai inalt si i-a sugerat mamei sa ma duca la un liceu, de muzica. Asa am ajuns la Sibiu. Iar acolo, desi exista sectie de canto, nu popular, clasic, fiind in clasa a VII-a trebuia sa cant la un instrument. Doar din clasa a IX-a se putea studia canto, ce vroiam eu sa fac. Si atunci directorul mi-a spus, ”Da, ai calitati pentru a studia muzica, dar trebuie sa canti la un instrument.” Si am facut un soi de tur al instrumentelor, prin liceu, in salile de instrumente. Am ajuns in sala de fagot, mi s-a parut putin ciudat instrumentul ala si mult prea mare pentru mine, dupa aceea am ajuns si in sala de Corn, iarasi, un instrument ciudat, prea multe cercuri acolo, nu m-a incantat, si ulterior am ajuns si in sala de nai, unde profesorul de nai din vremea aceea canta ceva muzica populara si mie mi s-a parut ca asta mi se potriveste cel mai mult, pentru ca eu asta vroiam sa fac, vroiam sa cant folclor, vroiam sa cant muzica populara. Si atunci am zis, daca e sa fie un instrument, asta sa fie, naiul. Si asa am inceput, adica asa am ales instrumentul asta, de fapt. Datorita genului muzical pe care eu vroiam sa-l cant.
FemeiaStie.ro: Acum sa incercam sa ne punem in pielea unui om care, exact ca si tine, vrea sa inceapa sa studieze naiul, instrumentul asta, care ar fi cel mai mare obstacol pentru un incepator? Sau care a fost cel mai mare obstacol pentru tine?
Amalia Nicolau: Poate obstacolul pe care l-am intalnit si eu, si anume...o sa sune dur ce zic, dar lipsa unor profesori suficient de avizati si de pregatiti pentru a preda acest instrument, cu tot ceea ce necesita el pentru a ajunge la un nivel cat mai mare. Aceasta a fost si primul meu impediment. Dupa ce l-am "rezolvat" , am intalnit un profesor care m-a adus intr-adevar la un nivel cat s-a putut de inalt. Tehnic vorbind, intervin lucrurile cel mai greu de realizat in studiul acestui instrument, care sunt si baza lui; temelia instrumentelor de suflat in general. Respiratia; sa iti insusesti acest exercitiu, pentru ca incepe astfel si apoi devine un reflex. Respiratia si tehnica instrumentului, sa inveti sa-l cunosti, este un instrument pe care nu-l vezi, trebuie doar sa-l simti, sa ti-l insusesti.
FemeiaStie.ro: Cum adica sa-l simti?
Amalia Nicolau: Sa-l simti...este ceva foarte greu de explicat. Pur si simplu sa-l simti in maini si cand il pui pe buza sa-l simti, sa stii exact de unde pana e, ce nota e fiecare tub. E un instrument format din tuburi. Toate sunt la fel, aproximativ. In afara de faptul ca au o lungime diferita si o grosime, o circumferinta diferita a fiecarui tub, mergand de la mare, spre mic, daca ne raportam de la dreapta la stanga, sunt niste orificii in care tu trebuie sa sufli. Dupa ce ai invatat sa sufli, in momentul in care citesti o partitura trebuie sa stii cum sa faci conexiunea, intre notele care sunt scrise pe partitura si instrument.
FemeiaStie.ro: Am inteles. Ai avut momente in care ai vrut sa renunti la nai?
Amalia Nicolau: Am avut.
FemeiaStie.ro: Ce anume te-a facut sa mergi mai departe, totusi?
Amalia Nicolau: Au fost multe momente in care am vrut sa renunt la nai.
FemeiaStie.ro: Motivele?
Amalia Nicolau: Poate frustrarile fiecaruia, din perioada respectiva, si contextele in care te afli. Poate am vrut sa cant in anumite contexte, sau sa fiu inconjurata de anumiti oameni, de un anumit mediu muzical si nu s-a putut tot timpul. Si acele frustrari se strang si la un moment dat spui ca poate mai bine renunt, daca nu pot sa realizez ceea ce eu imi doresc si mi-am propus. Si au fost momente. De cand am terminat liceul, au fost cateva momente. Dar nu m-a lasat inima niciodata, cred ca asta e motivul pentru care nu m-am lasat. N-am putut, nu m-a lasat sufletul. Mi-e drag instrumentul, mi-e draga muzica, in general, nu doar muzica populara. Si desi sunt foarte pasionata de multe alte lucruri,.as putea oricand sa fac altceva, toate hobby-urile acestea ale mele au legatura cu arta si cu imaginatia in general, dar am simtit ca asta e...muzica, trebuie sa continui.
FemeiaStie.ro: A fost vreo persoana care ai simtit ca...a fost asa ca un inger pazitor, sau pur si simplu ai gasit resursele in tine, in pasiunea ta?
Amalia Nicolau: Sunt foarte multe persoane in viata mea care ma inspira in fiecare zi, in ceea ce priveste muzica. Dar cred ca puterea tot in mine am gasit-o, ca sa continui si sa merg mai departe. Si argumentele pentru care vreau sa merg mai departe, tot in mine le-am gasit.
FemeiaStie.ro: Care crezi tu ca ar fi principalele trei calitati pe care orice om care vrea sa invete sa cante la nai ar trebui sa le aiba?
Amalia Nicolau: Primele trei calitati pe care orice om care vrea sa faca muzica, sau arta, sau sa invete sa cante la orice instrument, nu doar la nai, probabil ca sunt...Iubirea pentru acest lucru, pentru acest instrument, sau pentru oricare altul, sau pentru muzica in general. Munca. Perseverenta. Si talentul l-as pune chiar pe ultimul loc. Ai nevoie de putin talent ca sa poti sa realizezi niste lucruri destul de mari.
FemeiaStie.ro: Da, e o perspectiva interesanta. Acum, o intrebare care poate fi incomoda, dar sper sa nu….Te-ai simtit vreodata nedreptatita in lumea asta muzicala, doar pentru faptul ca esti femeie, reprezentanta ”sexului slab”, cum se spune. Vorbim de cand ai intrat pe partea asta muzicala.
Amalia Nicolau: Da, cred ca asta e o "calitate" a barbatilor romani, sa le faca pe femei sa se simta subjugate, sa se simta supuse, sa le subaprecieze in general. Dar, in ceea ce priveste experienta mea ca muzician, ca femeie muzician, au fost multe momente in care m-am simtit nedreptatita.
FemeiaStie.ro: adica pentru faptul ca esti…
Amalia Nicolau:...pentru faptul ca sunt femeie, de exemplu cel mai mult m-am simtit nedreptatita in momentul in care am fost colaboratoare, de fapt angajata la un ansamblu de folclor din Bucuresti...ansamblu in care erau doar barbati. Ansamblu care dainuia de multe generatii, 70 de ani sau 80 de ani de ansamblu, acelasi ansamblu, sub acelasi nume...Si angajatii de acolo erau de multi ani, unii erau poate si de 20-30 de ani. Toti barbati. Si niciodata in ansamblul acela nu a cantat nicio femeie, la niciun instrument. Si am fost prima angajata de sex feminin. Am luat concursul, asa am ajuns sa fiu angajata acolo, printre alti barbati. O femeie ce aluat concursul… Am stat acolo doi ani de zile, dar am decis sa renunt. Acela a fost un moment in care am renuntat la a canta in acel ansamblu, pentru ca simteam ca daca continui sa stau in mediul acela, m-as fi lasat de muzica. Ala a fost un moment in care a trebuit sa iau o decizie. Am rezistat cat am putut, aia a fost limita. N-as mai fi putut sa mai stau.
FemeiaStie.ro: Poti sa spui, asa, in cateva cuvinte, ce anume…
Amalia Nicolau: Pur si simplu faptul ca eram acolo, nu era bine. Faptul ca eu, instrumentist de sex feminin, eram acolo si le incurcam stilul si felul in care se desfasurau repetitiile…
FemeiaStie.ro: Stricai armonia…
Amalia Nicolau: Stricam armonia, exact, foarte bine spus. Stricam armonia ansamblului.
FemeiaStie.ro: Dar nu era interzis undeva, nu? Era o chestie nescrisa…?
Amalia Nicolau: Nu era interzis, dar nu erau obisnuiti. Era o chestie nescrisa, era o chestie pe care ei o simteau. Am fost prima femeia angajata acolo, in ansamblul acela. Cand m-am dus, nici macar nu aveau costum popular...Fiecare ansamblu are…o garderoba a instrumentistilor. Nici macar nu exista un costum popular feminin in garderoba lor, pentru ca nu au avut nevoie niciodata.
FemeiaStie.ro: Acum o intrebare care are legatura cu marele artist Gheorghe Zamfir. E o vorba care spune ca la umbra marilor copaci nu mai creste nimic, pentru ca e umbra si nu se poate. Vreau sa te intreb, cum e sa fii naist in tara lui Gheorghe Zamfir? Si sa canti la nai cand exista acest Zeu al Naiului, cum il numesc eu?
Amalia Nicolau: Pai este foarte bine. Este cel mai mare avantaj. Pentru ca, doar pentru ca a existat Zamfir, a existat apoi si profesorul meu, care mi-a pus instrumentul in mana. Si doar asa am putut sa ajung la un nivel, pentru ca in tara in care eu ma aflu, a existat acel Zamfir.
FemeiaStie.ro: Deci Gheorghe Zamfir inca nu a epuizat instrumentul, nu? Inca mai e loc de...
Amalia Nicolau: Bineinteles, oricand. Dar nu cred ca este vorba despre a epuiza instrumentul. E doar vorba despre a avea un model, a avea un model de urmat, ca instrumentist incepator, la inceput de drum. E foarte important sa ai un model, mentor, un om care sa te inspire, un om pe care sa-l asculti, pe care sa-l studiezi. Daca nu exista aceasta persoana, e foarte greu sa...mergi inainte.
FemeiaStie.ro: Am inteles. Poti sa ne povestesti un moment emotionant din cariera ta de muzician? Cum te-ai simtit, ceva memorabil, asa, care ti-a ramas…? Poate fi pe scena sau…
Amalia Nicolau: Au fost multe momente emotionante, dar cred ca un moment foarte emotionant a fost in perioada liceului, cand eram eu in clasa a XII-a, respectiv anul 2012. Am participat la Olimpiada Nationala. Presedintele Comisiei era Gheorghe Zamfir, si am luat locul I pe tara. Pentru ca am luat acest premiu, trebuia sa cant si in Gala, Gala Premiilor. Si Radu Nechifor, profesorul meu, care a fost studentul lui Zamfir, a venit sa cante cu mine. Si n-am stiut acest lucru. I-a chemat pe prietenii lui de la Sibiu, care au format un Taraf, si m-au acompaniat in Gala, si el (Radu Nechifor - n.n.) s-a urcat pe scena, langa mine, si am cantat impreuna, in fata lui Zamfir. Noi eram urmasii lui, si in fata noastra statea Zamfir. Noi doi am cantat pe scena. Pentru mine a fost un moment extraordinar, eleva fiind, m-am simtit atat de norocoasa si de onorata sa am asa oameni langa mine, care sa ma inspire si sa imi doresc sa ajung la nivelul acela. A fost extraordinar.
FemeiaStie.ro: Vreau sa iti mai pun o intrebare, asa cu clenci. Sa zicem ca esti angajata la o scoala de muzica privata care vrea sa faca o campanie prin care sa atraga tineri, adulti, oameni care sa invete sa cante la nai. Ce slogan ai pune tu pentr o campanie, asa, si la tv si la radio…? Care sa atraga oamenii spre acest instrument?
Amalia Nicolau: As raspunde usor la intrebarea asta daca as fi de acord cu lucrurile astea. In sensul ca nu prea e in concordanta cu ceea ce simt eu ca as face. Adica probabil ca n-as face chestia asta. Si atunci ar trebui sa-mi imaginez, ca daca as face...care ar fi raspunsul. As putea sa argumentez de ce nu as face poate o campanie…
FemeiaStie.ro: Ideea intrebarii e...daca vrei sa faci promovare, vrei sa atragi oamenii catre nai, cum faci lucrul asta?
Amalia Nicolau: Asta spuneam, ca nu as face. Este un instrument foarte sensibil. Mi-ar placea ca oamenii sa aleaga sa faca de bunavoie lucrul asta. Si atunci e foarte greu sa argumentezi, sa aduci oamenilor argumente ”uite, de ce ce bine sa canti la nai, si nu la chitara, sau la oricare alt instrument.” Pentru ca, sincer iti spun, nu sunt prea multe argumente. E un instrument foarte dificil. Mai ales la inceput. Pentru un om care constientizeaza si isi doreste sa faca asta. Pentru o scoala privata care doreste sa aiba multi studenti, elevi, cursanti, ar fi foarte dificil sa atraga, indiferent ce slogan ai pune. Pentru ca sunt foarte putini doritori, tocmai din cauza dificultatii acestui instrument. E mult mai usor sa canti la chitara, la inceput, pana la un anumit nivel. Inveti trei acorduri si canti multe cover-uri.
FemeiaStie.ro: Mi-ai dat un raspuns la care nu ma asteptam, dar e important, daca asa vezi.
Amalia Nicolau: Nu stiu, mi-ar trebui foarte mult timp sa ma gandesc la un nume de slogan. Din motivul asta nici nu exista nai in scolile private. Toti se rezuma la anumite instrumente, pentru ca alea sunt cele mai cautate….Cine preda vioara la scoala privata? Nimeni, ca..scartaie...Nu e usor sa canti (intoneaza o melodie)...la pian. Iti trebuie jumatate de an sa canti asta la vioara, si la pian poti s-o inveti in doua luni.
FemeiaStie.ro: Multumesc!
un interviu realizat de: Marius Lazar
photo by: arhiva personala Amalia Nicolau
Postat de: Marius-Lazar Miercuri, 19 Februarie 2020
nai, Romania
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Designul modern al frigiderelor Samsung: cum sa integrezi aparatul frigorific in estetica bucatariei tale
- Cum sa alegi crema anti-aging potrivita pentru tipul tau de ten
- Aromele timpului: cum parfumurile ne transporta in amintiri si experiente
- Amenajarea locuintei pentru o familie numeroasa: ce elemente ar trebui sa incluzi in decor?
- 5 pasi simpli pentru a pregati un carrot cake delicios chiar la tine in bucatarie
