Despre pacatul neascultarii…
Am inceput sa (re)citesc de ceva timp o carte care se numeste „Casa Domnului”, de Jakob Lorber, un mistic german care a scris prin „dicteu divin”, inspirat de Iisus, o serie de carti despre viata lui Iisus Christos si nu numai. Cartea de care vorbesc incepe cu inceputul inceputurilor, adica cu creatia lumii, cu Adam, Eva si urmasii lor…un fel de Biblie mult mai detaliata. Pentru cine e interesat, o parte din ea poate fi consultata aici:
Ispita si vocea interioara…
Asa, si eram la momentul in care Adam este „ispitit” sa manance fructul despre care i se poruncise sa nu il manance, pentru ca va muri. Pasajul arata asa (vol I, cap.8):
2. Mania Divinitătii, care voia sa puna libertatea lui Adam si Eva la incercare, a nascut in ei dorinta si a facut-o sa creasca conform unor ratiuni numai de Ea cunoscute. Iată cum a fost: in acea grădina se gasea un pom care facea cele mai frumoase roade, iar Eva a simtit deodata o mare dorinta de a gusta din ele. Ea i-a spus lui Adam: “Uite, Adam, mie imi este tare pofta de fructele acestea. Dacă vrei, voi lua unul, il voi gusta si pe urmă Ti-l voi da Tie, ca primul dar din mainile mele”.
3. Iar Adam a tacut, cugetand la vorbele Evei. Atunci, o voce interioara, care era sfanta, caci venea chiar de la Divinitatea dinlauntrul lui, i-a spus: “De vei manca fructul acestui copac, vei muri!” Adam s-a speriat foarte tare si nu a putut sa-i raspunda iubitei sale Eva.
Mmm…o voce interioara…
Care este pacatul neascultarii?
Citisem inainte Biblia si Cartea Genezei, si dintr-un anume motiv acest pacat al neascultarii mi se parea ca are ceva necurat in el. Poate pentru ca asociam ascultarea cu obedienta, cu ascultarea oarba, si neascultarea cu curajul si independenta. Poate pentru ca in discursul preotilor peste care dadusem, aceasta neascultare avea mai degraba un sens exterior, de nesupunere in fata unui Dumnezeu exterior.
Acum insa, incep sa inteleg mai bine…ce inseamna acest „pacat” al neascultarii.
Este pacatul de a nu asculta de vocea ta interioara, intima. De a nu avea incredere in aceasta voce. Si de a te lasa „pe mana” vocilor exterioare…Mama, tata, bunicul, prietenul, preotul, samd...
Aceasta neascultare, sau tradare de sine, poate lua multe forme. Poate ca simti nevoia sa imbratisezi pe cineva la un moment dat, insa apare o voce care iti zice: „nu se cade”, „cine stie ce reactie o sa aibă omul asta”, „e mai bine sa stai in banca ta”... Sau poate ca vrei sa-i spui niste lucruri sefului tau, pe care le consideri injuste, dar din nou apare o voce care iti spune: „de ce sa-ti faci probleme inutil?”, „cine esti tu sa vorbesti?”, etc.etc.etc…
Simplu spus, vocea care te duce la "pierzanie" este vocea luciferica din tine, a egoului, a celui care vrea sa fie mai presus de ceilalti, a celui care se teme pentru ca simte ca este pe o cale gresita. Iar vocea care te "aduce acasa" este vocea divinului din tine, a unului-care-este-in-toate, care are curaj pentru ca se cunoaste pe sine si se simte acceptat, iubit de existenta.
Ce as putea sa spun din experienta mea, este ca atunci cand traiesc in acord cu aceasta voce interioara, adevarata, simt o multumire si o impacare interioara, ca si cum lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie. Iar atunci cand nu o ascult, sunt ca un copil parasit si lipsit de putere.
Postat de: Marius-Lazar Joi, 10 Iunie 2010
pacat, Geneza, Jakob Lorber, voce interioara
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
