Despre regulile impuse de Biserica. Tu cum crezi si ce crezi?
Biserica. Pentru unii de necontestat, pentru altii, o metoda de educare care sa te bage in ceata. Unii traiesc, sarguincios, viata dupa regulile stricte pe care aceasta le impune, pana la extrem. Altii pur si simplu traiesc normal, dupa cum simt si considera, incercand sa fie de buna credinta, sa nu faca rau gratuit si sa se tina departe, pe cat posibil, de acele cateva pacate asa zis capitale. Altii nu au in vedere nimic in afara propriei bunastari si vietii pe care, considera ei, si-o construiesc absolut singuri, fara niciun ajutor.
Toate aceste trei categorii au argumentele proprii pentru care aleg sa traiasca astfel. Daca aceia care cred orbeste si se supun regulilor stricte apara orice idee propusa de biserica, multi cad insa in confuzie si raman cu intrebari care ii macina de fiecare data cand, stiind ca au trait drept, li se intampla ceva ce ”nu e correct” si ”nu meritau". Incep intrebarile existentiale si, bineinteles, raspunsul nu vine niciodata multumitor. Astfel ca, in final, fiecare isi va raspunde in asa fel incat sa isi multumeasca propria constiinta.
Adevarul unde e? Adevarul e, absolut, pentru fiecare categorie in parte pentru ca, asa cum stim deja, cum psihologia si filosifia ne-au invatat, toata lumea are dreptate, fiecare are dreptate in proprul univers pentru ca fiecare are propria realitate in care are dreptate si in care adevarul…acela e!
Un adevar absolut? Universal? Alta intrebare la care urmeaza un alt sir de necunoscute si de intrebari fara raspuns. Pentru unii, de fapt, acesta este scopul cautarii si vizitei noastre pe pamant. Cum ar fi sa nu ne mai intrebam nimic, nu? Pentru altii, pierdere de timp, iau totul asa cum este si nu se mai gandesc de ce si cum. Exact aceste tipuri de comportament, aceste alegeri, ne si clasifica, automat, de ce nu, in cele trei categorii de care vorbeam mai sus.
In societatea moderna, cateva probleme se tot discuta, cateva idei traditionaliste, primordial am putea spune, care impart taberele foarte clar si care, pana la urma, isca haosul pentru ca batalia intre idei este cea care naste fie un monstru in dezvoltare rapida, fie porumbelul pacii – mai rar.
Iata cateva idei despre care se discuta astazi, intens, cum s-au schimbat ele in timp si cum religia le propune ca fiind dezastruoase si pentru care sunt impuse, in foarte multe carti de specialitate, reguli extrem de stricte:
1. Cand a trecut de 20 de ani, femeia trebuie sa se casatoreasca pentru ca, pur fiziologic, se cere intretinerea sanatatii hormonale pe care, daca o refuzi, te alegi cu boli, iar daca o indeplinesti nefiind casatorita, savarsesti un mare pacat. Conteaza mai putin intelegerea cu un eventual partener, timpul in care ai apucat sau nu sa il cunosti. Importanta este legatura aceasta intre cei doi, altfel pacatul devine inevitabil. Tu ce parere ai? Intr-o societate actuala, cat de sanatoasa mai este casatoria unei tinere fete din aceste considerente?
2. Sa traiesti necununat este unul dintre pacatele despre care se spune ca ar fi de neiertat. Despre o relatie, religia discuta in cu totul alti termeni si nu exista in absenta oficializarii. Totusi, poate mai bine de jumatate din populatie traieste in acest fel. Ce este de spus? Ce este de facut? Tu ce parere ai?
3. Sexul care nu este strict facut pentru a aduce pe lume urmasi este pacat capital. Daca vrei sa traiesti in normele religioase, dar nu iti doresti copii, nu iti ramane decat sa promovezi abstinenta. Tu ce crezi?
4. Daca alegi sa nu faci copii, vei citi adesea in multe scrieri bisericesti cum vei fi pedepsit sa iti pierzi sotul, parintii si alte persoane dragi pentru a ti se da o lectie despre cum este sa ramai singur. Pana unde merge absurdul? Tu ce parere ai? Teama, regulile religiei, daca suntem credinciosi, ne impun un stil de viata absolut anxios si plin de reprimari. Da sau nu?
5. Sa nu te atasezi de parintele sau copilul tau, sa il iubesti doar pe Dumnezeu, pentru ca de cel ce te atasezi te vei lipsi, caci pierzi toate cele de care te atasezi. Cat sa luam din aceasta scriere? Cum sa o reinterpretam astfel incat ea sa poata fi adaptata la tot ce este actual? Sunt parinti care isi lasa copiii sa moara pentru ca este alegerea lui Dumnezeu, iar ei nu intervin. Si invers. Si da, mai sunt cei care se tem sa isi iubeasca familia din teama. Tu ce spui de asta? Cum interpretezi scrierile cu reguli stricte si cum le adaptezi traiului personal de zi cu zi?
6. Avortul – de neconceput. Un pacat capital pentru care vei plati toata viata in fel si chip si pentru care vor plati copiii tai prin bolile si nereusitele lor, pentru care vor plati inca trei generatii de-acum incolo. Un barbat care refuza sarcina unei femei trebuie imediat parasit pentru ca nu vrea a se lega din ea in felul acesta, iar daca ea va renunta la copil, doar pentru ca el nu vrea, ar trebui sa renunte mai degraba la el pentru ca alegerea ei ii va afecta restul familiei. Nu se renunta la viata pentru o viata deja exitenta care cere asta si nu se poate vorbi de iubire acolo unde femeia savarseste un avort pentru ca barbatul nu vrea copil sau inca un copil. Pentru societatea moderna, o normalitate, o alegere, pentru multi o lipsa de informare. In final, ceva ce se intampla multora din jurul nostru si care, din acel moment, conform religiei, devin niste monstruozitati. Tu ce ai de spus?
7. Divortul – neindeplinirea cuvantului in fata lui Dumnezeu. Sotia ar trebui sa se supuna, sa inchida ochii si sa indure, sa nu ridice tonul la sotul sau si sa nu se puna contra cuvantului sau. Casnicia se duce la capat cu bune si cu rele. Asa sa fie? Nu e oare mai mare pacatul urii, al frustrarii si al razbunarii in propriul camin conjugal? Tu ce parere ai?
Incercam, in fiecare zi, sa fim mai buni, sa respectam cateva dintre regulile care nu necesita chiar atat de mult sacrificiu si sa ducem viata, asa cum Dumnezeu se asteapta, frumos, cu ganduri bune si fapte alese. Totusi, multe rele se intampla celor care fac mai mult decat atat si explicatia intarzie sa apara. Mai mult, aceste reguli stricte din scrierile pe care le intalnim si dezbaterile care ne ies in cale, in ultimul timp, chiar si pe strada, ne determina sa ne temem de Dumnezeu si sa il vedem ca pe o mana imensa care sta cu biciul. Pe de alta parte, credem in bunatatea si capacitatea Lui de a ne suporta orgoliile la infinit.
Daca Biserica ar trebui sa ne sprijine moral si sa ne faca sa credem in bine si iertare, atunci aceste povete spuse, deoseori, cu atat de mult repros si instaurand teama, nu ne determina oare fie sa devenim confuzi in ce priveste felul in care traim, fie sa incepem sa punem la indoiala ideea ca oricat bine sau rau am face, nu va conta atunci cand ceva mai puternic decide altceva?
Intre timp, la fel ca analizele anuale, ar trebui sa fie spovedania despre care cei mai multi nu stim nimic si rugaciunea de fiecare zi. Tu ce crezi? Cum este cel mai bine sa procedam pentru a ne sigura ca traim in conformitate cu cele bune si drepte?
Despre familiile bazate pe casatoriile intre persoane de acelasi sex, ce crezi?
Postat de: Sorina-Corneanu Marți, 20 Iunie 2017
regulilele bisericii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa te imbraci la o cina romantica? 5 sfaturi utile
- Drepturile pasagerilor: tot ce trebuie sa stii inainte de zbor
- Ce trebuie sa stii despre asigurarea RCA cand inchiriezi o masina?
- Beneficiile utilizarii produselor de curatenie profesionale in gospodaria ta
- 3 sfaturi utile pentru curatarea si intretinerea pardoselilor
