Despre poezia si proza mersului cu bicicleta
De vreun an-doi merg cu bicicleta. Bine, mai mergeam eu si cand eram mai mic, cu bicicleta lui frate-miu. Pe strada noastra pietruita si cu stalpi de curent din lemn, din Bucuresti. Ii cam nimeream, stalpii aia, pe la inceputurile mele de biciclist. Deh, nu e chiar asa usor dne, sa inveti sa te dai cu bicicleta.
Acum insa, sunt om mare, stiu sa ma strecor cu ea si pe un spatiu de jumatate de metru, sau printre trecatorii aflati in miscare de pe trotuare...Apropo de strecurat, imi aduc aminte ce satisfactie (un pic perversa, recunosc) am avut pe la inceput, cand am inceput sa merg din nou cu bicicleta (proprie si personala, de asta data), si treceam pe langa masinile oprite la stop. Parca imi venea sa le zic soferilor: “Vedeti bai, ca tot mai repede mergi cu bicicleta?”
Bicla mea...si antifurtul de pe ea.
Bicicleta pe care o am acum este un “Rich Sport”, un brand romanesc destul de ok, daca te raportezi la cati bani dai pe o bicicleta facuta de ei. Nu are schimbatoare Shimano, nu are suspensii, si franele nu sunt extraordinare. Cu toate astea, eu ma declar multumit de serviciile pe care mi le-a adus bicicleta asta a mea, cu bara negru-roz. Ma duce la serviciu, la antrenamentele de arte martiale, la meditatii, si pe unde mai am eu treaba. Faza interesanta cu ea este ca, ei bine antifurtul valoreaza mai mult decat bicicleta in sine!
Pai de ce dne? o sa va intrebati poate....Pai, pentru ca a mai existat o bicicleta in viata mea, inainte de asta, cumparata prin 2008, si de care m-am bucurat doar vreo sase luni. Dupa care, mi-a fost furata. Mda. Asta e, se intampla.
Si dupa evenimentul cu pricina, am zis ca, indiferent ce bicicleta o sa-mi iau a doua oara, trebuie sa am un antifurt mai sigur. Mult mai sigur. Asa am ajuns sa comand un lant de 3 kg si ceva de pe internet, care a costat....ei lasa, ce mai conteaza!
A doua masura oarecum preventiva vizavi de hoti, a fost sa iau o bicicleta mai ieftina, si evident de o calitate mai slaba. Ma gandeam ca daca, Doamne fereste, mi se intampla iar sa raman fara ea, cel putin sa simt o durere mai mica, si sa nu pierd asa multi bani din asta...Plus ca, am zis ca e combinatie excelenta asta, cu lant (antifurt) foarte bun si bicicleta proasta. Foarte...taoista, asa. 
Huta, huta, prin Bucuresti...un mic ghid de biciclist.
Cum spuneam, eu circul cu bicicleta prin Bucuresti. Mai exact, pe soselele (in cea mai mare parte a timpului) din Bucuresti. Am auzit pe unii oamenii spunand: “as merge cu bicicleta, dar la traficul din Bucuresti, mi-e cam frica!”. Well, recunosc, trebuie sa fii foarte atent cand esti cu bicicleta pe carosabil. Ideea este sa ai o traiectorie cat mai dreapta, si sa fii cat mai previzibil, adica fara miscari bruste. A, si sa stai cat mai aproape de partea dreapta a drumului.
Bine, exista aici o mica nota. Ca atunci cand mergi cu bicicleta in sensul normal (ca unii mai merg si pe contrasens....da, si eu, recunosc), pe partea dreapta, de obicei ai multe masini parcate sau oprite pe partea asta. Si daca mergi aproape de ele, si una vrea sa iasa, e bine sa fii cu ochii in patru, ca nu cumva sa dea cu spatele, sa zicem, fara sa te vada si pe tine. Am patit-o odata, pe undeva pe langa Spitalul Universitar Central, cand pe timp de noapte era sa ma incarce o duduie cu fundul masinii. Am scapat la limita.
Ce se mai poate intampla, tot asa, cu masini care intra/ies de pe banda intai, este cand vine una de pe banda a doua (cea dinspre centrul soselei) si se baga usor pe banda intai care e (semi) libera, mai ales la stop. Ca omul respectiv nu se mai uita in spate, sau nu te vede din cauza unei masini oprite, si ai riscul sa fii tamponat putin. Mi s-a intamplat, sa fiu cat pe ce, deci stiu ce vorbesc.
Bicicleta curgatoare...pe trotuar
Asa, hai ca astea au fost aspectele mai prozaice ale mersului cu bicicleta. Acum vreau sa va zic despre o senzatie pe care o am uneori cand merg pe trotuar, si sunt trecatori destul de multi, dar nu atat de multi incat sa nu poti merge printre ei. Ei bine, se intampla un fenomen ciudat. Ca de la distanta, ti se pare greu de trecut pe acolo, insa cand te apropii “situatia” se limpezeste ca prin minune. Si fara sa apesi prea mult pe frane, treci printre ei, usor, cu gratie, precum apa printre stanci .
Mi se pare uimitor cum se aranjeaza lucrurile, si cum te observa un om cu doua sau trei secunde inainte sa vii langa el, si in secunda urmatoare s-a miscat putin spre dreapta, sau spre stanga, si poti sa treci mai departe...
Chestia asta e valabila si pentru masini, doar ca aici e mai greu sesizabila. Adica, am observat foarte des cum soferul isi ajusteaza directia sau viteza de mers in functie de mine, si uite asa ne continuam fiecare drumul fericiti .
Apropo de soferi, si de cum se poarta cu biciclistii, cu doua exceptii, am ramas suprins de respectul si atentia fata de biciclistul din trafic. Cele doua exceptii sunt taximetristii (in general) si soferii de RATB. Cu oamenii astia ma inteleg cel mai greu...Deh, concurenta, probabil...
Ar mai fi poate lucruri de zis, dar cred ca m-am lungit cam mult.
Sfarsit.
Postat de: Marius-Lazar Vineri, 15 Octombrie 2010
bicicleta, poezie, bucuresti, sistem-antifurt
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
- Top 5 experiente de neratat in Dubai: de la safari in desert la cumparaturi de lux
- 5 ingrediente de evitat in samponul tau si de ce
- Cat dureaza o interventie pentru implantarea unei proteze de genunchi?
- Sfaturi pentru un zambet de invidiat: cat de des e bine sa mergi la dentist?
