Despre tacere...despre taceri

DSC00109_2

Shhhhh....shhhhh...

Fenomenul tacerii, ca sa zic asa, este unul dintre cele mai interesante fenomene care merita studiat si trait chiar.

Am remarcat urmatorul lucru: majoritatea oamenilor nu stiu sa asculte. De exemplu, mi s-a intamplat de nu stiu cate ori sa ma intrebe cineva ceva, sa ma apuc sa raspund, si dupa vreo 10 sau 15 secunde sa ma intrerupa cu un comentariu. Practic, nici nu apucam sa raspund la intrebare ca omul deja imi lua „microfonul”. Si daca nu reveneam dupa cateva minute, ca sa imi continui ideea, raspunsul ramanea in coada de peste.

Fenomenul asta al alunecarii se intampla mai ales daca esti intr-un grup, sau daca ai obiceiul sa vorbesti ca ardelenii, rar si cu pauze lungi. Momentele de tacere, de pauza intre cuvinte, sunt ca o invitatie irezistibila de a le umple cu ceva…

Asa am ajuns cu timpul sa fiu mult mai tacut. Ce rost are sa iti mai racesti gura, daca ceilalti nu au rabdare nici macar sa te asculte pana la final?

Adevar va spun: „Mi-e teama de tacere!”

Pustiu_de_vama.JPG

Se pare ca exista o teama adanca de gol, de vid, iar tacerea este o expresie a acestei vacuitati. Vi s-a intamplat vreodata sa va treziti din somn si sa nu stiti unde sunteti? Sau cine sunteti? Mie da.

Ei bine, aceasta e starea de care fugim, cei mai multi dintre noi. O stare in care mintea, gandurile, gandurile noastre cele de zi cu zi, nu au aparut inca la orizont. O stare de prezenta pura, fara nici un atribut anume.

Si fugim de ea pentru ca este ca o moarte. Pentru ca suntem identificati cu gandurile noastre, oricat de inalte si subtile ar fi ele, atunci cand acestea nu sunt „prezente” e ca si cum noi n-am fi…

Goliciune, goliciune…

 Nu stiu daca ati observat, ca atunci cand esti mai tacut in prezenta cuiva, te simti cumva mai expus. Ca si cum in acea liniste „adevarurile” incep sa iasa la iveala. Ca si cum in acea liniste iti este mai dificil sa minti, sa pozezi, si iti este mult mai usor sa fii tu insuti. 

Este un cerc al virtutii de fapt.

Daca esti mai tacut, poti sa vezi lucrurile (din interior dar si din exterior) mai clar. Daca le vezi mai clar, aduni mai putine „gunoaie”, minciunele, si traiesti mai mult in adevar. Si atunci tacerea devine si mai profunda…

Si asa ajung la cele doua taceri, despre care vroiam sa scriu initial…        

Imagine.jpg

 

Doua taceri

Exista o tacere care te inchide…si o tacere care te deschide.

Exista o tacere care este grea, apasatoare...si alta care este usoara, libera.

Exista o tacere  „suparata”, „razbunatoare”…si una care este voioasa, detasata.

Poate vi s-a intamplat sa va certati cu cineva, si intre voi sa se aseze o tacere macabra. Sau, chiar daca nu v-ati spus in cuvinte nemultumirea, sa existe „ceva in aer”, care stanjenea sau chiar bloca cuvintele sa iasa. Acesta este un tip de tacere pe care il putem experimenta.

Este o tacere in care adevarul fie este reprimat, ascuns, fie este rostit, dar intr-o maniera prea dura, rece.

Se poate si altfel, insa.

 

Adevar si tacere

Daca adevarul este rostit intr-o maniera echilibrata, relaxata, si partenerii se pot privi in ochi fara rezerve, atunci tacerea are o alta calitate. Este o tacere a pacii, a deschiderii, o tacere in care ai o stare de spirit pozitiva.

In functie de cum ne raportam la adevar, la ceea ce este, rezulta un tip sau altul de tacere. Iisus spune undeva ca „adevarul va va elibera”, iar in alta parte ca „jugul Meu este usor”. Acest „jug usor” este respectul pe care il ai fata de adevar, fata de ceea se prezinta in fata constiintei tale. Nu degeaba, atunci cand spui un lucru care „te apasa” te simti usurat.

Tacere si confuzie…

Din pacate se intampla insa un fenomen ciudat. Unii oameni nu fac diferenta intre tacerea minciunii, a reprimarii, a fricii, si tacerea adevarului si a relaxarii. Si daca nu spui nimic, ti se serveste o replica de genul: „Ce-ai? Esti suparat?”.

Deci tacerea este asociata astfel cu ceva negativ, ori ca e vorba de ceva care nu este exprimat deschis, ori ca e vorba de o stare de vid, asa cum spuneam mai sus.

E nevoie doar de putin mai multa rabdare, pentru a gasi acea tacere confortabila, placuta, din care parca n-ai vrea sa mai iesi niciodata. Da.

Nota obtinuta:
10 (2 voturi)
2574 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Marius-Lazar Miercuri, 31 Martie 2010

Etichete pentru acest articol:

tacere, adevar, goliciune, confuzie, a asculta



S-ar putea sa va intereseze si:

Uneori avem senzatia unui "deja-vu" sau suntem siguri ca ne-am mai aflat candva [..]
citeste si comenteaza
Raul care curge, curge… Se spune despre constiinta ca este asemenea unui rau, care [..]
citeste si comenteaza
Muzica nu are o definitie anume, un lucru este cert: este o forma de arta inca din cele [..]
citeste si comenteaza
Cautam sanatatea in alte forme, cand de fapt ea ne-a fost lasata de la Dumnezeu in forma [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Aventura constiintei ne aduce pe fiecare, mai devreme sau mai tarziu, la copilul din noi, la acea [..]
citeste si comenteaza
Pentru ca tot vorbeam la un moment dat cu fetele pe site despre manipulare si control intr-o [..]
citeste si comenteaza
Vina si responsabilitate... O fi vreo diferenta intre acestea doua? Eu cred ca da. Daca ne uitam in [..]
citeste si comenteaza
De vreun an, doi merg cu bicicleta. Bine, mai mergeam eu si cand eram mai mic, cu bicicleta lui [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate