Puterea credintei (II)
Cand am uitat oare sa mai credem? Se pare ca multi dintre noi am uitat sa mai credem. Ne-am ratacit in labirintul uitarii si am pierdut cheia ce deschide taina sufletului dornic de adevar, frumusete, culoare…Cand s-a intamplat aceasta oare?
Si cum de am lasat sa se adune praful pe amintirile ce altadata ne faceau sufletul sa vibreze in ton cu fiecare picatura de ploaie calda ce ne loveau usor obrajii imbujorati de speranta?
Am uitat sa pretuim simplitatea, gestul timid si stangaci al unui suflet care - totusi - indrazneste sa spere, sa creada....In ce? In puterea sufletului neincatusat! A sufletului care nu poate nicicum uita ca stie sa zboare catre inalt, catre astralul sfant.
Zdrobim cu nepasare sub talpa ucigasa a piciorului tot ce ne-a mai ramas din amintirea vietii sfinte, aceea in care nu exista minciuna, durere ori trufie. Dar cel mai grav este ca uitam sa privim cu adevarat - chiar si pentru o simpla clipa - tot ce ne inconjoara! Daca am avea curajul infruntarii realitatii crude, am vedea cum totul in jur piere, se stinge in tacerea surda a nepasarii.
Am uitat ca noi avem puterea si menirea de a crea si mentine viata; de a pastra sufletul propriu neintinat si neincatusat sub povara pacatului numit desertaciune...Uram, jignim, distrugem cu nepasare, dar nu ne oprim macar o simpla clipa sa ne amintim ca odinioara, marele creator a zidid cu sufletul lui urias tot ceea ce suntem noi azi!
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 02 Ianuarie 2014
despre suflet, despre credinta
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
