Copilul interior - scurta descriere
Aventura constiintei ne aduce pe fiecare, mai devreme sau mai tarziu, la copilul din noi, la acea parte care a fost acoperita in timp cu praful mastilor sociale. Din pacate, lumea, asa cum este acum, nu permite in general ca un copil sa creasca si sa evolueze natural, fara reprimari oarbe si pedepse fara sens. Foarte rar am vazut parinti care sa nu incerce sa-si manipuleze copiii, si care sa le lase libertatea de a alege ce sa faca, pastrandu-si in acelasi timp treaza constiinta care sa ii protejeze de posibilele accidente. Am vazut destul de des in schimb, oameni care isi mint copiii doar ca sa ii convinga sa faca ce doresc ei, sub pretextul ca „e spre binele lor”.
Insa, cine citeste aceste randuri cred ca nu mai este copil, in sensul biologic, deci, despre ce vorbesc eu aici?
Traieste! Copilul traieste!
Este vorba de faptul ca acest copil e inca viu. Poate ca se ascunde, sub o fata de adult, sub un joc de rol, dar daca esti atent si stii unde sa privesti, il vezi.
Ti s-a intamplat sa faci ceva, si sa astepti infrigurat reactia celorlalti? Cersind inconstient aprobarea? Daca da, inseamna ca ai retrait starea de „copil”.
Ti s-a intamplat sa te superi pe cineva si sa nu vrei sa-i mai vorbesti? Sa cauti sa te razbuni in orice mod? Daca da, inseamna ca ai repetat acelasi pattern al „copilului ranit”.
Ti s-a intamplat sa te simti neajutorat, parasit si singur pe lume? Daca da, inseamna ca te-ai simtit din nou copil.
Copilasul din noi stie si sa se bucure insa. De o mancare buna, de o joaca nevinovata, de o intalnire cu cineva drag.
Imi amintesc ce spunea Miguel Ruiz, unul din inteleptii zilelor noastre, despre emotii. El spunea ca nu exista emotii bune si emotii rele. Atunci cand simtim ceva, suntem autentici. Binele si raul, adevarul si minciuna apar din cauza mintii, care are o nevoie de a eticheta realitatea, si de a o imparti in doua sau mai multe bucati. Aceasta categorizare este cea care creaza confuzia.
Copilul din noi este intotdeauna mai aproape de inima si de simtire decat de minte si de ratiune. Neintamplator, un copil care inca nu a fost „educat” de catre societate, are o spontaneitate care ne sperie si ne incanta parca in acelasi timp 
. Aceasta sponteneitate vine din inima, din clipa prezenta. Ratiunea, mintea e mereu in urma. Chiar daca si numai cu o fractiune de secunda...
Mai copile…mai copile...
Si totusi, copilul nostru trebuie „dus la scoala”. Trebuie instruit, invatat, ca sa poata deveni o fiinta autonoma, libera. Si asta se face fiind mai constient de el, si de ce nu, luand exemplu de la cei care sunt inaintea noastra pe calea evolutiei spirituale. Elementul pe care il consider insa esential este constiinta. Acesta e adevaratul „profesor”, sau maestru mai degraba, agentul alchimic care transforma slabiciunea in tarie.
Postat de: Marius-Lazar Joi, 03 Iunie 2010
copilul interior, a simti, spontaneitate, evolutie spirituala
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
