Peste toate este iubirea

Natura, in marinimia ei, isi imparte frumusetea cu privitorul oriunde, in orice moment, chiar si in cel mai mic detaliu. O percep ca pe o forma de iubire, care ma indeamna la visare si inspiratie. Observand-o, pot contribui putin la infrumusetarea ei. Ma simt un fel de creator mai mic, intr-o lume acaparata de poleiala si superficial.
Natura-i aproape de sufletul meu, de esenta, de intrebarile existentiale, de raspunsuri. De cine sunt. Ma pierd mai intai. In ganduri, in simtiri. Si mai apoi ma caut, la fel cum caut locurile care-mi tin sufletul treaz. Imi caut bucatile lipsa, ca sa le pot aseza la loc. Ca sa am puterea si curajul sa stralucesc putin mai tare. In mijlocul naturii ma regasesc, ma identific cu detaliile si diversitatea, cu naturaletea, gratia si delicatetea.
Iubesc gingasia florilor, trilurile pasarilor, seninul cerului, atingerea delicata a picaturilor de ploaie, fragilitatea frunzelor ruginite, perdeaua de ceata deasa in diminetile de toamna tarzie.
Ador mirosul de gutui coapte si gustul merelor ionatane. Ador prospetimea tufanicilor din gradina, chiar si dupa caderea brumei. Ador caldura carbunilor incinsi in gura sobei, in noptile friguroase. Nuantele cenusii ale norilor care ascund mici scanteie de lumina. Admir tufele de trandafiri, bobocii care inca au vlaga sa isi deschida petalele catifelate, mangaiate de razele delicate ale soarelui in zilele mai blande.
Cu simturile ascutite, atentia imi este captata de miile de detalii, de sunete, de miresme, de culori, de urme de pasi sau de aripi in zbor. Simt viata roind in jurul meu, chiar si atunci cand ma pierd in visare.
Simt cum mi se asterne in suflet acea pace dupa care tanjeam, acea stare de bucurie launtrica. Atunci cand imi croiesc drum spre locurile in care ma regasesc, cu puterea unui felinar stralucitor pe poteci intunecate.
Simt farmecul si magia din propria poveste. Nu-i acea poveste imaginara, scrisa cu stiloul inmuiat in calimara cu cerneala, e o poveste traita si mai apoi soptita, cu caldura in spatele cuvintelor si zambete in coltul gurii. Este ceea ce ramane atunci cand pierd contactul cu realitatea rece, e-un gol care se umple de bucuria momentului. Acel moment pe care, de multe ori, nu simt nevoia sa-l imortalizez in fotografii, pentru ca patrunde usor in locuri mai ascunse, mai tainice din interior, acolo unde nu sunt doar imagini, ci si trairi, emotii, iluzii, sperante.
Peste trecutu-mi subred, s-a asezat doar umbra. Panza roasa de timp, macinata de ganduri inutile, a ramas in urma. Am lasat-o sa cada pe podea, ca pe un voal care mi-a incetosat privirea prea mult timp. Pastrez cu mine o carte de invataturi, in care-mi pun speranta, valorile, secretele, esecurile. Si o iau de la capat, iar si iar. Imi place sa fiu un mic inventator al propriei povesti. Sa schimb uneori cursul, firescul lucrurilor. Acolo unde-i loc pentru putin mai mult. In inima mea, in inima celorlalti.
Simt curgandu-mi prin vene un izvor nesecat, numit viata. Ma simt mai aproape de Dumnezeu, de rugaciune, de tot ce este mai frumos si mai bun. Timpul trece cu folos, ca un prieten de nadejde. Zilele sunt tot mai delicate si mai pline. Pline de frumos, de pace, de bucurie, de adevar. De naturalete, de schimbare. Ca o taina rostita la timpul potrivit.
Si peste toate regasesc cel mai frumos sentiment din Univers. IUBIREA. Peste toate este iubirea…
Un articol de: Gabriela Barbu.
Photo by: pexels.com
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 29 Octombrie 2020
despre iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor
- Cum sa alegi cel mai bun parfum cu feromoni? 3 recomandari
- De ce sa alegi transferul privat pentru calatoriile catre aeroport?
- Cum sa incorporezi laptele si lactatele in rutina ta de fitness
- Cum ajuta Bonengem in ameliorarea durerilor musculare si articulare