Nu este an in care, la sfarsitul lunii noiembrie, sa nu aflam ca americanii se pregatesc de o mare sarbatoare: “Thanksgiving Day”. Aceasta este asteptata cu nerabdare (in acest an, “Ziua Recunostintei” va fi pe 24 noiembrie) de catre oameni de toate varstele, nu numai pentru ca reprezinta momentul in care familiile se reunesc, ci si pentru ca anunta data de la care poate incepe numaratoarea inversa pana la venirea sarbatorilor de iarna.

Asa cum vom afla din acest articol, “Thanksgiving Day” este o sarbatoare veche, care, de-a lungul timpului, si-a pastrat cele mai importante simboluri, chiar daca mentalitatile au cunoscut o evolutie deosebit de rapida.

I. ”Thanksgiving Day”- o sarbatoare veche de aproape 4 secole

Inceputurile sarbatorii “Zilei Recunostintei” trebuie cautate in vremea primilor imigranti europeni din Lumea Noua. Inca din anul 1621, un vas (numit “Mayflower”) cu aproximativ 46 de persoane la bord (acestea faceau parte dintr-o secta religioasa, cea a puritanilor, persecutati in Anglia acelei epoci) a ajuns pe coasta nordica a actualului stat Virginia, dupa o calatorie ce durase aproape un an. Pentru a supravietui in conditiile aspre ale tinutului in care ajunsesera, pelerinii au invatat, de la indieni, sa cultive cartofi, porumb, dovleci si fasole.

Intrucat au reusit, cu ajutorul rugaciunilor, sa supravietuiasca unei secete extrem de puternice, europenii au decis, in toamna anului 1621, sa organizeze o masa in aer liber, la care invitasera peste 90 de locuitori ai zonei. La aceasta masa au fost servite in special mancaruri bazate pe dovleac, porumb si fasole, drept recunostinta adusa Divinitatii pentru salvarea recoltelor de porumb si pentru aducerea ploii. Se spune ca festinul a durat trei zile, fiind considerat prima celebrare a unei “Zile a Recunostintei”.

Timp de doi nu este atestata documentar o alta sarbatoare de “Ziua Recunostintei”. Dar, in 1623, cand o noua seceta a lovit America de Nord, pelerinii s-au rugat pentru revenirea ploilor. Dupa incheierea secetei, au organizat noi mese festive.

In 1676, guvernatorul Bradford a vorbit despre necesitatea de a avea o sarbatoare oficiala de “Ziua Recunostintei”. Un secol mai tarziu (in 1777), cele 13 colonii britanice de pe actualul teritoriu al SUA au sarbatorit impreuna “Thanksgiving Day”, de bucurie ca trupele britanice trimise in America (de catre guvernul din Marea Britanie) au fost infrante.

Cel mai important rol in mentinerea si consolidarea traditiei unei “Zile a Recunostintei” l-a avut declaratia presedintelui George Washington, din 3 octombrie 1789. Potrivit acestuia, era necesar ca noul popor american sa fie recunoscator pentru sansele avute in timpul ultimului secol: de a avea institutii politice, menite sa contribuie la prezervarea drepturilor si libertatilor cetatenesti castigate de locuitorii “Statelor Unite ale Americii”; de a se bucura de pacea, unitatea si bunastarea in care traiau, precum si de a avea o Constitutie, apta sa contribuie la intarirea suveranitatii si pacii. Cea mai adecvata maniera ca locuitorii SUA sa-si arata aceasta multumire era instituirea unei “Zile Nationale a rugaciunilor si a recunostintei”, care sa aiba loc in fiecare an, in ultima zi de joi din luna noiembrie.

Sub conducerea altui mare presedinte american, Abraham Lincoln, s-a decretat cea de-a patra zi de joi a lunii noiembrie drept sarbatoare nationala si, prin urmare, zi libera.

In secolul al XX-lea (in anul 1939), presedintele Roosevelt a tinut ca “Ziua Recunostintei” sa fie mutata in cea de-a treia saptamana a lunii noiembrie, astfel incat timpul acordat cumparaturilor pentru sarbatorile de iarna sa fie mai lung, ducand astfel la cresterea consumului. Propunerea sa nu a fost bine primita in Congres si, dupa 4 ani de discutii si negocieri, sarbatoarea a fost mutata in ultima saptamana a lunii noiembrie, cum a ramas si in prezent.

II. ”Emblemele” sarbatorii “Thanksgiving Day”

De sute de ani, “Ziua Recunostintei” nu poate sa nu fie asociata cu urmatoarele simboluri: dovleacul, curcanul, porumbul, ,“cornul abundentei”, fasolea verde sau merisoarele.

Dovleacul - se presupune ca pelerinii ce au juns primii in America au pregatit, cu ocazia primei mese de “Ziua Recunostintei”, o placinta de dovleac cu sirop de miere. De asemenea, exista si obiceiul sa se prepare un fel de salata din frunze de dovleac, ca garnitura la curcanul umplut.

Curcanul – inca din cele mai vechi timpuri, pelerinii au invatat de la bastinasi sa creasca si sa gateasca curcan. De altfel, curcanul fript a fost principalul fel de mancare la servit la prima sarbatorire a “Zilei Recunostintei” (in 1621). Ulterior, a devenit cel mai important preparat de “Ziua Recunostintei”, fiind umplut cu diverse ingrediente, iar curcanului i-a fost dedicat chiar un “Turkey Song”, ce mai este uneori cantat la mesele in familie.

Porumbul – primii imigranti europeni au invatat sa cultive porumb de la indieni. Cu ajutorul primelor culturi de porumb ei au reusit sa supravietuiasca iernii deosebit de grele din anul 1622. Acesta este si motivul pentru care, la sarbatoarea “Zilei Recunostintei” din anul urmator, au servit la masa porumb fiert.

Cu timpul, stiuletii de porumb au devenit parte a decoratiunilor de “Thanksgiving Day”, dar si a manifestarilor in aer liber desfasurate cu ocazia acesteia, amintindu-le oamenilor de “generozitatea” pamantului american.

“Cornul abundentei”- asemenea porumbului, acesta aduce in prim-plan bogatia pamantului. De aceea, a intrat in traditie ca in perioada sarbatorii “Zilei Recunostintei” sa existe in fiecare casa cate un cos (in forma de corn), in care sa se gaseasca cat mai multe roade ale toamnei.

Fasolea verde – La fel ca si porumbul, si aceasta leguma a fost cultivata de europeni la indemnul indienilor. Cel mai cunoscut soi de fasole cultivat si pastrat special pentru “Ziua Recunostintei” este cel numit “Three sisters”. Fasolea se afla obligatoriu pe masa de sarbatoare, in calitate de garnitura la friptura de curcan.

Merisoarele – aceste fructe au devenit si ele deosebit de “populare” atunci cand europenii au descoperit farmecul gustului lor dulce- acrisor. Ca si astazi, din ele se prepara un fel de sos care, imbogatit cu sirop de artar, acompaniaza cu succes curcanul de “Ziua Recunostintei”.

III. Cele mai cunoscute obiceiuri de “Thanksgiving Day”

Cea mai importanta traditie a acestei sarbatori este reuniunea familiei. Practic, si cele mai indepartate rude trebuie sa fie prezente la cina de “Ziua Recunostintei”. Tot cu ocazia acestei mese festive cei prezenti se roaga, multumind pentru faptul ca au aproape rude si prieteni, precum si pentru bucatele de pe masa.

Casele sunt atent impodobite pentru a-si primi oaspetii, cele mai multe decoratiuni fiind bazate pe flori (atat artificiale, cat si naturale). De asemenea, pe mese sunt puse cele mai pretioase fete de masa, iar tacamurile preferate sunt cele de argint.

La masa se servesc, alaturi de felurile de mancare specifice “Thanksgiving Day” (curcanul umplut, placinta de dovleac, garnitura de fasole verde si de cartofi copti sau piure) si feluri de mancare ce au intrat in traditia familiei respective.

Tot in legatura cu reuniunea famiilor este si traditia de a face cadouri si de a trimite mesaje sau urari. Desigur, in ultimii ani, a devenit un obicei ca si colegii sau prietenii sa-si faca mici daruri sau sa-si trimita intre ei felicitari de “Ziua Recunostintei”. In semn de gratitudine, se pot darui flori, bijuterii, prajituri, ciocolata, bomboane sau chiar bauturi.

O alta traditie indragita de “Ziua Recunostintei” este cea a organizarii paradelor. Se pare ca acest obicei dateaza din vremea presedintelui Lincoln, care tinea sa se organizeze parade militare in cele mai importante orase, in semn de respect pentru forta si disciplina armatei, responsabila de securitatea americanilor.

In prezent, paradele sunt o imbinare de defilare a militarilor, a celor ce danseaza, canta sau fac diverse show-uri, iar in unele cazuri, sunt o ocazie de a invita celebritati. Toate aceste manifestari au ca scop principal promovarea unui spirit sarbatoresc,caracteristic apropiatelor sarbatori de iarna. Astfel, , autoritatile pun la punct asemenea parade, care continua pe durata mai multor zile, culminand cu weekend-ul din saptamana de “Thanksgiving Day”. Cele mai renumite parade sunt : cea din Philadelphia, “Holiday Parade” (din Pennsylvania), “UBS Parade Spectacular” (din Connecticut), “Belk Carolina’s Carrousel Parade” (din Carolina de Nord), “Ameren Missouri Thanksgiving Day” (din orasul St. Louis) sau “Sun Bowl Parade” (in statul Texas).

Desi la prima vedere meciurile de fotbal nu ar trebui sa faca parte din traditiile unei sarbatori atat de importante, in SUA se acorda o atentie deosebita desfasurarii meciurilor de fotbal american chiar in saptamana “Zilei Recunostintei”. Mai mult, a devenit extrem de cunoscut obiceiul ca cel mai important meci, in special cand este vorba de cele dintre marile colegii americane, sa aiba loc tocmai de “Thanksgiving Day”. Printre cele mai cunoscute echipe ce joaca de “Ziua Recunostintei” se numara: “Florida Gator’s vs. Florida State Seminoles”, “Georgia Bulldogs vs. Georgia Tech Yellow Jackets”, “Oklahoma Sooners vs. Oklahoma State Cowboys”, “BYV Cougars vs. Utah Utes”.

Nu in cele din urma, o alta traditie definitorie pentru “Thanksgiving Day” este asa-numita “Black Friday”. Practic, incepand cu urmatoarea zi de vineri de dupa “Ziua Recunostintei”, se da startul cumparaturilor pentru Craciun. Ceea ce conteaza cel mai mult este faptul ca incasarile comerciantilor din acea zi se fac intr-o maniera “ilegala” (profiturile nu sunt inregistrate in contabilitate, cumparatorii nu primesc bonuri, se fac promotii in alta perioada decat in cea special dedicate reducerilor etc.),tocmai pentru a se stimula dorinta clientilor de a face cat mai multe cumparaturi pentru sarbatorile de iarna.

Postat de: Alina-Nedelcu Miercuri, 16 Noiembrie 2011