“Plugusorul”- unul dintre cele mai importante obiceiuri de Anul Nou
Cum sarbatoarea Anului Nou se apropie, va propun sa facem o incursiune intr-un obicei romanesc stravechi: mersul cu “Plugusorul”. Chiar daca in ultimul timp se poate constata ca aceasta traditie si-a pierdut din semnificatii (cu precadere in mediul urban), iar variantele textului de “Plugusor” de pe teritoriul tarii noastre au fost in permanenta schimbare, este bine ca macar in preajma sfarsitului de an sa incercam sa intelegem frumusetea acestei traditii. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, trebuie sa stim cateva detalii legate de istoricul, dar si de modul de desfasurare al acestei datini.
I.1. Cateva similitudini si diferente dintre obiceiul romanesc al “Plugusorului” si alte obiceiuri inrudite de pe continentul european
De-a lungul timpului, folcloristii romani si straini s-au straduit sa stabileasca originea traditiei “Plugusorului” in spatiul european, in contextul in care manifestarile acesteia au trecut prin transformari rapide, legate in primul rand de schimbarea conditiilor de viata.
In primul rand, pentru a ne apropia cat mai mult de sensul principal al obiceiului la romani, este necesar sa ne raportam la denumirea acestuia. Se pare ca “Plugusorul” se leaga de traditia “pornirii plugului”, care a existat si in alte state europene. La noi, era vorba de o sarbatoare de primavara (cand satenii ieseau toti odata cu plugurile, iar gospodinele “sfinteau” plugurile pentru ca recoltele sa fie bogate), care, odata cu sarbatorirea Anului Nou pe data de 1 ianuarie, va fi transformata intr-un rit efectuat mai ales de adulti, cand se tragea o prima brazda prin gospodaria celui colindat.
La alte popoare europene (englezii, francezii, germanii sau elvetienii), “pornirea plugului” avea semnificatii similare, punandu-se accentul pe asigurarea fertilitatii pamantului (de aceea, de cele mai multe ori, gospodinele stropeau cu apa sfintita plugurile sau inconjurau plugurile de trei ori, tinand in mana paine, ovaz si o lumanare).Treptat, acest obicei va disparea, ceea ce a condus la abandonarea posibilitatii de a se naste o traditie consolidata, savarsita la inceputul fiecarui an, care sa aiba in vedere favorizarea rodniciei pamanturilor in anul urmator.
In al doilea rand, s-a vehiculat adesea ideea conform careia romanii au “imprumutat” de la popoarele vecine (mai ales de la ucrainieni, bulgari si bielorusi) traditia inserarii “urarii colacului” in textul “Plugusorului” (cu acelasi rol, acela de a exprima bogatia roadelor pamantului). Faptul ca romanii nu s-au limitat numai la descrierea (in cadrul textului rostit cu ocazia “practicarii” “Plugusorului) “istoriei” colacului (incepand cu muncile agricole pana la realizarea colacului de Craciun), ci au introdus treptat noi elemente (cum ar fi, de exemplu, etape ale muncilor agricole, portretul plugarului, felicitari la adresa gospodarului, elogiul ce i se aduce acestuia sau multumirea pentru darul primit de catre colindatori), demonstreaza faptul ca “Plugusorul” romanesc are o identitate proprie. Desigur, nu poate fi neglijat nici faptul ca istoria a favorizat contactul cultural intre romani si popoarele invecinate, dar romanii au realizat propriul “Plugusor”, adaptat in functie de alte traditii autohtone.
I.2. Aspecte generale legate de “Plugusorul” romanesc
Termenul de “Plugusor” este cel mai cunoscut pentru aceasta traditie din preajma Anului Nou. In anumite zone din tara noastra, se poate spune si: a umbla cu “Plugul”, cu “Plugusorul cel Mic”, cu “Plugurelul/ Pluguletul”, cu “Plugarii”, cu “Uratul”, “Haitul” si, izolat, cu “Aratul”. Denumirile acestui obicei sunt derivate fie de la obiectul ritual in jurul caruia se deruleaza acesta (plugul sau buhaiul), fie de la rolul ce il indeplinea in cadrul unei comunitati (urarea).
Ca arie de raspandire, se poate constata ca, de-a lungul timpului, obiceiul s-a pastrat in Moldova, Muntenia, Dobrogea, o parte a Olteniei, lipsind din Transilvania (cu exceptia unor zone din estul regiunii), din Banat si din cea mai mare parte a teritoriului Olteniei. Se pare ca obiceiul ar fi aparut in Moldova (unde a existat “terenul” favorabil conservarii unor ritualuri arhaice), de unde s-ar fi raspandit treptat in celelalte zone. In toate aceste zone, exista diferite variante ale “Plugusorului” elementul comun fiind reprezentat de caracterul de colind (se cere gazdei permisiunea de a colinda, iar colindatorilor li se ofera daruri) si de functia de “festivizare” a Anului Nou (se fac urari de bine pentru noul an).
Referitor la perioada in care se practica “Plugusorul”, aceasta variaza, “colindatul” putand incepe atat din seara din ajunul Anului Nou, din dimineata Anului Nou sau chiar din zilele de 29 si 30 decembrie. Aceste diferente provin si din faptul ca la “Plugusor” pot participa diferite grupe de varsta. Astfel, la el pot lua parte grupuri de baieti de 7-8 ani, grupuri mixte (constituite atat din baietei, cat si din cativa adolescenti de 14-16 ani, pe baza relatiilor de vecinatate sau prietenie) sau numai cete formate din barbati tineri. In functie de varsta executantilor, se colinda diferite zone ale localitatilor: cei mici ajung de obicei in gospodariile aflate in apropierea locuintelor lor, adolescentii merg in tot satul, iar barbatii incearca sa ajunga in casele in care exista tinere necasatorite.
Din punct de vedere al structurii, obiceiul cunoaste mai multe forme, toate avand insa in comun prezenta unui text (denumit, dupa caz, “Uratura”, “Haitura”, “Seteratura” etc.) in versuri, care, de cele mai multe ori, se recita. Refrenul prezent pe parcursul versurilor “Manati, mai!”, alaturi de existenta unei recuzite cu o simbolistica specifica (despre care voi vorbi in sectiunea de mai jos), au rolul de a contribui la crearea unei atmosfere de plugarit voios, definitorie pentru o asemenea manifestare. Alaturi de nelipsita recuzita, pot aparea si alte elemente, precum: fluierul, vioara, toba sau instrumente metalice (in special lantul), cu ajutorul carora se amplifica atmosfera zgomotoasa, nelipsita din ritualurile legate de muncile agricole.
I.3. Semnificatiile “recuzitei” traditiei “Plugusorului”
Denumirea acestui obicei este data chiar de obiectul evocat in versurile urarii/ colindului: plugul. In traditia europeana (inclusiv in tara noastra), acesta a fost utilizat din cele mai vechi timpuri atat in riturile agrare anuale (inceputul aratului de primavara), cat si in cele de familie (de exemplu, in regiunile Alsacia si Champagne din Franta, tinerii proaspat casatoriti erau “inhamati” la un plug, pentru “a trage unii de altii”) sau legate de medicina magica (se considera ca tragerea uneia sau mai multor brazde in jurul localitatilor era o modalitate de aparare impotriva raspandirii bolilor).
La noi in tara vorbim in special de utilitatea plugului in cadrul riturilor agrare de primavara, in contextul in care sarbatoarea Anului Nou coincidea cu venirea primaverii, cand avea loc “pornirea plugului” si tragerea primei brazde. De aceea, se poate observa ca unele elemente din “pornirea plugului” se regasesc si in mersul cu “Plugusorul”: plugul, colacul ce se da protagonistilor obiceiului si care se atarna in coarnele plugului sau ale boilor, busuiocul (agatat de coarnele boilor, pentru a nu permite venirea spiritelor rele), tragerea brazdei prin gospodaria celui colindat, fetele ce sunt puse sa are (in unele variante ale textului “Plugusorului”) si semanatul. Aceste similitudini se explica prin transferarea acestui obicei in urma schimbarii datei de incepere a noului an pe 1 ianuarie si prin modificarile care s-au produs in urma “ruperii” ritului initial de conditiile de viata ce au stat la originea sa. Astfel, “Plugusorul” a devenit treptat colindul pe care-l stim astazi.
Un alt element caracteristic al obiceiului este prezenta buhaiului (denumit si “buga” sau “buhaz”, in functie de regiune). Asa cum au afirmat etnologii, acesta are rolul de a simboliza mugetul taurului, dar si fertilitatea (de exemplu, in unele zone din tara noastra, este invocat “boul negru” ce “roureaza”, aducand belsugul), fiind cel mai probabil legat de cea mai veche ocupatie a romanilor: agricultura.
Clopotelul (clopotul sau talanga) are rolul de a alunga spiritele rele (despre care se spunea ca circulau nestingherite la trecerea dintre ani) si de a asigura rodnicia holdelor. De asemenea, specialistii sunt de parere ca prezenta clopotelului este indispensabila in urarile care se fac prin intermediul colindului cu “Plugusorul”.
Biciul a reprezentat initial un rit de purificare a lumii de spiritele malefice, ajungand apoi sa fie rit de fertilitate si, in final (semnificatie ce este atribuita si in prezent), semnal al urarilor de bine facute cu ocazia venirii Anului Nou.
Recuzita “Plugusorului” variaza in functie de fiecare regiune, dar, independent de aceste diferente, se poate constata ca “Plugusorul” este o traditie deosebita, atat prin rolul ei, cat si prin modul concret de desfasurare. Ea trebuie sa fie nelipsita din sirul de obiceiuri dedicate Anului Nou, care urmaresc sa alunge fortele negative si sa asigure intrarea intr-un nou An, mai bun, mai luminos si mai bogat.
Postat de: Alina-Nedelcu Miercuri, 29 Decembrie 2010
obiceiuri de iarna, clopotelul, iarna, plugusorul, traditii de iarna
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
