La tara versus la oras
Viata la tara nu este tot aceeasi cu aceea de la oras. De o perioada, mai exact, de cand imi tot mut domiciuliul de la oras la tara, sunt mult mai atenta la detalii. In dimineata aceasta m-am trezit la tara, iar partea buna este ca imi pot bea cafeaua intr-o dimineata de toamna - iarna fara sa ma grabesc sa ajung la munca. Un deliciu.
In societatea aceasta plina de nevoia de timp, uitasem ca mai canta si pasarelele, de fapt, uitasem cu totul de existenta lor, dar ce sa mai zic de faptul ca uitasem cum arata o panza de paianjen atinsa de roua. De asemenea, uitasem cum suna tastele tastaturii mele atunci cand sunt la inceputul programului. Pfu, tocmai ce a cazut o nuca, este posibil sa fie ultima si cu siguranta rolul ei a fost de a ma speria si trezi din visare. Uitasem, nu uitasem, importortant este ca mi-am adus aminte. Intotdeauna, abia atunci cand pierdem (sau suntem pe cale de a pierde) ceva - pe cineva, realizam cat de important sau benefic este sau era pentru noi.
Trebuie sa ma mut insa acum, pe ultima suta de metri, regret ca trebuie sa las viata de la tara. M-am obisnuit aici. Imi place si agitatia orasului, multiplele posibilitati de acolo, teatrul, cluburile, frenezia orasului, oamenii reci din trafic, privirile pline de subinteles a barbatilor necunoscuti. Aici, toata lumea saluta cu o politete, deseori superficiala, pe toata lumea. Anonimatul meu din oras versus cunoscuta femeie de la marginea satului. Bun, ca sa fiu sincera, trebuie sa reiau. De fapt, anonimatul meu din oras versus scorpia aia ce are ocupatii dubiose si atipice vietii de la tara. Ba mai mult, lumea din sat a auzit ca tanti Floarea ca a zis tanti Mariuca care a auzit ca tanti Ana care, desi este pe jumatate oarba, ar fi vazut ca in miez de noapte intra un barbat, sigur - sigur era orasean si la fel de sigur era insurat si cu trei copii acasa, si avea si portofelul plin si da, intra dom’le la aia ce si-a lasat barbatul. Ptiu, fereasca Sfantul!
Fereste Sfantul cat fereste dar, daca tu stai cu mana intinsa nu inseamna ca mereu iti va pica din cer. Asadar, sunt anumite legi in lume, iar aceea in care se spune ca gura lumii n-o astupa nici pamantul este una dintre ele, iar aceea in care se spune ca trebuie sa-ti cam faci loc cu coatele este a doua. Si uite asa mi-am facut curaj sa fac ce-mi place. Toate acestea le fac cu o ceasca de cafea in mana sau mai des, a unui pahar de plastic caci tonomate de cafea, cu o calitate discutabila, gasim mai repede si este mai comod sa o bem in trafic.
Pornind de la ideea ca eu, la tara, am o imagine bine definita, desi deformata ce este drept, datorita faptului ca tanti Mariuca este surda, Floarea oloaga, iar Ana oarba, precizez ca anonimatul de la oras este si el complex. Nimeni nu baga de seama lacrima ce-ti cade in timp ce astepti tramvaiul, nimeni nu-ti spune buna ziua pentru ca esti a lui cutarica, nimeni nu te intreaba ce faci singur in miez de noapte hoinarind pe strazi. Poti sa circuli prin oras cu castile bagate in urechi, ascultand aceeasi piesa fara sa risti sa pari nepoliticos la salutul celor din jur caci, acesta nu exista. Faci conversatie pe facebook in locuri publice caci daca intri in vorba cu oamenii reali de langa tine este posibil sa pari ofensiv si dubios, iar asta este doar o masca a suferintei. De ce sa risti sa spui ceva despre tine? Interiorizarea nu este nepasare si totusi mascarea propriilor sentimente este atat de credibila incat chiar reusim uneori sa si adormim cu un zambet fals pe fata, crezand ca este zambetul dat de fericire. Care fericire? Abia acum realizez ca parvenitul tipic francez din operele marilor clasici, desi este expirat, este mult mai elegant decat parsivitatea moderna caci aceasta din urma ajunge la un nivel la care tu esti parsiv cu tine.
Oamenii de la tara sunt mai intarziati si stiu sa fie parsivi doar cu cei din jur, nu si cu ei insusi. Nu detin secretele mincinosilor si nici arta de a trai bine. Ei inca sunt fericiti gradinarind. Ce este drept, ̎supramodernizarea ̎ ii va prinde si pe ei.
Ce era a globalizarii? Ce postmodernitate? Tehnologie avansata? Facilitati de tot felul? Sau doar robotizare? Rasa umana, urata rasa daca este sa fim sinceri, a supravietuit atator boli si razboaie, saraciei si catastrofelor, dar cum va supravietui nefericirii deghizate in fericire suprema?
Traim intr-o lume in care valorile s-au rasturnat, iar noi nici macar nu ne mai permitem sa avem dileme. Totul este servit de urgenta apasand tasta 1. Pentru tasta 2 este deja prea mult. Doar vacile mai rumega asa cum se rumegau candva ideile. Acum avem cuptor cu microunde, dar la tara se intampla sa mai cada curentul, mai ales in timpul iernii. Batranii mai fac economie si trec pe manual, lucru manual.
Un articol de: Olga Menai
Postat de: Olga-Menai Luni, 05 Ianuarie 2015
viata la tara, viata la oras
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
