O istorie a frumusetii, Umberto Eco
Pentru iubitorii de arta si frumos, din 2005, Umberto Eco le-a oferit spre desfatare “Istoria Frumusetii”. Este imposibil sa o treci cu vederea si sa nu iti doresti cu ardoare sa faca parte din biblioteca ta, chiar daca nu o citesti.
De departe, Mona Lisa, cu surasul ei angelic si interpretabil, te fixeaza cu privirea si iti da senzatia ca iti ascunde un labirint necunoscut pe care trebuie sa il parcurgi.
Calatorie virtuala
Cu toate ca este ilustrata cu sute de capodopere ale tuturor timpurilor, aceasta nu e o istorie a artei sau o istorie a esteticii. Umberto Eco a editat o carte in care profita de istoria artei si istoria esteticii pentru a reconstitui istoria unui intreg cultural din punct de vedere iconografic si literar-filosofic.
Parcurgand aceste pagini, vei avea parte de o pasionanta aventura intelectuala si emotionala. Vei evada in cele mai vestite muzee ale lumii: Musée du Louvre - Paris; National Gallery, British Museum – Londra; Atkins Museum of Fine Arts – Kansas City si multe altele la care nici nu visezi sa ajungi. Cartea ne invata sa descoperim adevarata Frumusete a lucrurilor in sine: a naturii, a florilor, a animalelor, a trupului omenesc, a astrelor, a raporturilor matematice, a luminii, a pietrelor pretioase, a vesmintelor, a lui Dumnezeu si a Diavolului.
Frumusetea fizica vs Frumusetea divina
Frumusetea, de-a lungul secolelor, nu a fost niciodata o valoare absoluta si niciodata nu a fost conditionata de timp. Atat Frumusetea fizica cat si Frumusetea divina au luat forme diverse: armonica sau dionisiaca. In Evul Mediu s-au alaturat monstruozitatii; in perioada Rensaterii – armoniei sferelor, (Dante Alighieri: Divina Comedie; Pitagora sustinea ca planetele, cand isi descriu orbitele, emit niste sunete, notele muzicale, care produc ceea ce el a numit Armonia Sferelor. Aceasta muzica armonioasa nu poate fi auzita de oameni fiindca noi suntem obisnuiti cu ea inca de la nastere. Altfel spus, fiecare dintre planete emite una dintre cele sapte note muzicale, de la do la si.); in perioada romantica au luat forma de “nu stiu ce” pentru ca pe tot parcursul secolului XX sa fie gluma, artificiu, citat si batjocura.
Frumusetea corpului uman este, desigur, cruciala pentru o abordare artistica, mai ales daca ne amintim ca frumusetea feminina este una dintre cele mai indepartate si constante traditii. Eco dedica un spatiu considerabil acesteia si include o serie de imagini care variaza de la statui antice (Venus din Killendorf) pana la cele mai recente si variate “modele” de femei: pictura, cinema (La femme fatale), fotografie, media.
“Omul Vitruvian”
Leonardo daVinci, 1490
Frumusetea Azi
Reprezentarea noastra despre frumusete si uraciune depinde de epoca in care traim. Daca, de exemplu, Rubens ar fi avut posibilitatea sa vada vreun tablou de Picasso, probabil l-ar fi considerat o aberatie cosmareasca.
Omul intotdeauna, in mod absurd, si-a batut joc de propriul corp, incercand sa se apropie de un anume ideal al frumusetii. Poate ca acest cult pentru un corp ideal a luat astazi o mai mare amploare, capatand uneori accente disperate. Corpul uman nu mai este de cele mai multe ori privit ca ceva dat de la natura, ci ca o masa de argila care poate fi modelata.
Postat de: Teodora-Ieseanu Miercuri, 05 Ianuarie 2011
frumusetea, istoria frumusetii, stil, frumusete interioara, picasso, corpul uman
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Creeaza o ambianta Zen intr-un Sushi Bar: idei de amenajare si decor
- Ergoterapia si Parkinson: Cum sa imbunatatesti calitatea vietii prin activitati zilnice
- Microfoanele lavaliera vs. microfoanele shotgun: care este mai potrivit pentru podcast?
- Stilouri Pelikan: ce sa alegi pentru copilul tau?
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
