Iubirea nu inseamna placere!

Categoric ca nu si nu numai placerea cuiva pentru ceea ce ar putea sa-I dea prin iubire altcineva, cum deseori se intampla. Ea pleaca, daca nu de la placere, cel putin de la o stare de beatificare, de implinire, de armonie interioara ce se vrea a fi universala.

"Te iubesc pe tine si prin tine ma iubesc si pe mine si iubesc lumea-ntreaga", spunea cineva in numele ei legiferand legea firii umane. Iubirea este "placerea" de a implinii “ordinul firii umane” dat de Dumnezeu oamenilor de a ne iubi unii pe altii, acesta fiind cel mai bland, sublim si ricosator ordin, deoarce toate sentimentele de afectiune produse inlauntrul nostru, odata emise si indreptate catre cineva, deja schimba interiorul nostru intr-unul pozitiv. Iubirea ca ordin, ca lege universal valabila a umanitatii, este deseori uitata si - din pacate - terfelit prin distorsionarea sensului iubirii in mod arbitrar, datorita unor placeri nedemne si nu tocmai caracteristice demnitatii umane native, ale unora.

Iubirea, daca nu este placere, este totusi starea de bine, chiar de confort psihic, pentru ca este drept, este moral, este sentimentul cel mai deplin, cel mai pozitiv, cel mai inspirator si instigator de creatie, de desavarsire umana si de impacare sufleteasca pentru ca implinesti aceasta lege. Iubirea pleaca initial de la inclinatia fiecaruia de bine individual indreptandu-se spre binele universal, ca si pace intre oameni, intelegere, suport si coeziune si tot ceea ce inseamna aceasta lege a umanitatii.  Aceasta placere, daca ar fi s-o numim in continuare asa, se contureaza ca un un afect la inceput, apoi emotie, continuand cu sentiment si/sau pasiune.

 

Pornind numai de la faptul de a cocheta cu o idee printr-un joc de "apropriere" pana la implinirea ei, totul semnifica incantare, emotie, placere psihologica, chiar de are si o tenta fizica, deoarece omul iubeste cu mintea si cu sufletul, dar numai prin intermediul corpului ce poate mangaia, alina ocroti, s.a.m.d.. Insasi termenul de “apropiere”, deoarce numai prin aceasta poti iubi (desi sunt si exceptii-virtualul), are semnificatii imediat fizice, cuprinzandu-le pe cele psihologice (atentii, gesturi, gratificatii prin care se expima apropierea mental si coeziunea).

 

Deplinatatea iubirii

Cateodata poate fi un drum lung, alteori unul mai scurt pana la o implinire a iubirii ce este cat se poate de dezirabila, dar deseori are legatura cu disponibilitatea de a da, deoarece numai persoanele care pot sa ofere, numai ele pot sa iubeasca! Disponibilitatea de a oferi iubire are pana la urma legatura cu placerea sau cu neplacerea, sau cu neplacerea placerii celuilalt, cu implinirea sau neimplinirea dezideratului prin iubire si mai ales cu reciprocitatea ei. Sunt mai multe genuri de iubire, dar toate presupun o reciprocitate, chiar daca ar fi ea concretizata doar in zambetul copilului indreptat catre mama, ca multumire sau ca feedback pentru faptul ca a primit exact ceea ce-si dorea el, micutul! Mai sunt cele nereciproce sau unilaterale, cumva din lipsa acestei disponibilitati sau a incapacitatii de a face in primul rand un calcul de afectivitate exact si/sau de a face sentimentele de iubire sa produca Iubire. Insa, pentru iubirea dintr-un cuplu reciprocitatea de a da si mai ales modul de a da, de a fi mai mult sau de a fi mai putin prin comparatia unuia cu celalalt, cam asta spune despre sustenabilitatea ei, caci poate fi adevarat ca iubirea nu este singurul lucru necesar de a tine laolalta doi oameni!? Da, se pare ca nu este suficienta cateodata.

 

Placerea in iubire daca ar fi s-o spunem pe cea dreapta si poate parea paradoxal, chiar contrar convingerilor unora, iubirea nu este deloc placere ori cel putin nu trebuie s-o urmarim indeaproape pe cea fizica, cat doar in momentul cand ne-am gandi la cea intelectuala, anume placerea prin care nu pornesti de la premiza ca iti cunosti partenera/partenerul si deja sti tot! Placerea intelectuala, asta chiar trebuie s-o urmarim indeaproape, desi nu este un apanaj al intelectualilor, dimpotriva, un proxim deziderat la indemana fiecarui om ce are pe cineva langa el/ea si-ar dori din toata inima sa se inteleaga unul pe altul si sa iubeasca reciproc! In aceasta consta tot, trebuie doar sa recunosti ca ai in permanenta nevoia de cunoastere (specifica omului de altfel), placerea intelectuala fiind singura ce rezista in timp, nevolatizandu-se dupa ce nevoia a fost "satisfacuta".

 

Un articol de: Valerian Mihoc

Nota obtinuta:
9.9 (9 voturi)
3767 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 21 Mai 2012

Etichete pentru acest articol:

iubire, tip de dragoste


S-ar putea sa va intereseze si:

Fiecaruia dintre noi i s-a intamplat, la un moment dat, sa stea de vorba cu o persoana [..]
citeste si comenteaza
Pana unde poate merge iubirea? Poate cu totii ne-am pus aceasta intrebare macar odata in [..]
citeste si comenteaza
Probabil ca va intrebati de ce ni se intampla sa radem in momente total nepotrivite, cum [..]
citeste si comenteaza
Fiindca au fost unele comentarii care ne solicitau acest lucru, iata ca astazi vorbim [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Istoria rochiei de mireasa. Rochia de mireasa a aparut inca din Evul Mediu. La inceput, aceasta nu [..]
citeste si comenteaza
Ieri am incercat sa fac o supa cu galuste. A fost oarecum evident ca nenorocitele de galuste au [..]
citeste si comenteaza
Pentru ca lunile de inceput ale anului au ca principale evenimente sarbatori ale dragostei, ale [..]
citeste si comenteaza
Ai riduri, acnee, piele uscata, psoriazis, eczeme, matreata si alte afectiuni ale pielii si inca nu [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate