Iubirea nu inseamna placere!
Categoric ca nu si nu numai placerea cuiva pentru ceea ce ar putea sa-I dea prin iubire altcineva, cum deseori se intampla. Ea pleaca, daca nu de la placere, cel putin de la o stare de beatificare, de implinire, de armonie interioara ce se vrea a fi universala.
"Te iubesc pe tine si prin tine ma iubesc si pe mine si iubesc lumea-ntreaga", spunea cineva in numele ei legiferand legea firii umane. Iubirea este "placerea" de a implinii “ordinul firii umane” dat de Dumnezeu oamenilor de a ne iubi unii pe altii, acesta fiind cel mai bland, sublim si ricosator ordin, deoarce toate sentimentele de afectiune produse inlauntrul nostru, odata emise si indreptate catre cineva, deja schimba interiorul nostru intr-unul pozitiv. Iubirea ca ordin, ca lege universal valabila a umanitatii, este deseori uitata si - din pacate - terfelit prin distorsionarea sensului iubirii in mod arbitrar, datorita unor placeri nedemne si nu tocmai caracteristice demnitatii umane native, ale unora.
Iubirea, daca nu este placere, este totusi starea de bine, chiar de confort psihic, pentru ca este drept, este moral, este sentimentul cel mai deplin, cel mai pozitiv, cel mai inspirator si instigator de creatie, de desavarsire umana si de impacare sufleteasca pentru ca implinesti aceasta lege. Iubirea pleaca initial de la inclinatia fiecaruia de bine individual indreptandu-se spre binele universal, ca si pace intre oameni, intelegere, suport si coeziune si tot ceea ce inseamna aceasta lege a umanitatii. Aceasta placere, daca ar fi s-o numim in continuare asa, se contureaza ca un un afect la inceput, apoi emotie, continuand cu sentiment si/sau pasiune.
Pornind numai de la faptul de a cocheta cu o idee printr-un joc de "apropriere" pana la implinirea ei, totul semnifica incantare, emotie, placere psihologica, chiar de are si o tenta fizica, deoarece omul iubeste cu mintea si cu sufletul, dar numai prin intermediul corpului ce poate mangaia, alina ocroti, s.a.m.d.. Insasi termenul de “apropiere”, deoarce numai prin aceasta poti iubi (desi sunt si exceptii-virtualul), are semnificatii imediat fizice, cuprinzandu-le pe cele psihologice (atentii, gesturi, gratificatii prin care se expima apropierea mental si coeziunea).
Deplinatatea iubirii
Cateodata poate fi un drum lung, alteori unul mai scurt pana la o implinire a iubirii ce este cat se poate de dezirabila, dar deseori are legatura cu disponibilitatea de a da, deoarece numai persoanele care pot sa ofere, numai ele pot sa iubeasca! Disponibilitatea de a oferi iubire are pana la urma legatura cu placerea sau cu neplacerea, sau cu neplacerea placerii celuilalt, cu implinirea sau neimplinirea dezideratului prin iubire si mai ales cu reciprocitatea ei. Sunt mai multe genuri de iubire, dar toate presupun o reciprocitate, chiar daca ar fi ea concretizata doar in zambetul copilului indreptat catre mama, ca multumire sau ca feedback pentru faptul ca a primit exact ceea ce-si dorea el, micutul! Mai sunt cele nereciproce sau unilaterale, cumva din lipsa acestei disponibilitati sau a incapacitatii de a face in primul rand un calcul de afectivitate exact si/sau de a face sentimentele de iubire sa produca Iubire. Insa, pentru iubirea dintr-un cuplu reciprocitatea de a da si mai ales modul de a da, de a fi mai mult sau de a fi mai putin prin comparatia unuia cu celalalt, cam asta spune despre sustenabilitatea ei, caci poate fi adevarat ca iubirea nu este singurul lucru necesar de a tine laolalta doi oameni!? Da, se pare ca nu este suficienta cateodata.
Placerea in iubire daca ar fi s-o spunem pe cea dreapta si poate parea paradoxal, chiar contrar convingerilor unora, iubirea nu este deloc placere ori cel putin nu trebuie s-o urmarim indeaproape pe cea fizica, cat doar in momentul cand ne-am gandi la cea intelectuala, anume placerea prin care nu pornesti de la premiza ca iti cunosti partenera/partenerul si deja sti tot! Placerea intelectuala, asta chiar trebuie s-o urmarim indeaproape, desi nu este un apanaj al intelectualilor, dimpotriva, un proxim deziderat la indemana fiecarui om ce are pe cineva langa el/ea si-ar dori din toata inima sa se inteleaga unul pe altul si sa iubeasca reciproc! In aceasta consta tot, trebuie doar sa recunosti ca ai in permanenta nevoia de cunoastere (specifica omului de altfel), placerea intelectuala fiind singura ce rezista in timp, nevolatizandu-se dupa ce nevoia a fost "satisfacuta".
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 21 Mai 2012
iubire, tip de dragoste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor
- Cum sa alegi cel mai bun parfum cu feromoni? 3 recomandari
- De ce sa alegi transferul privat pentru calatoriile catre aeroport?
- Cum sa incorporezi laptele si lactatele in rutina ta de fitness
- Cum ajuta Bonengem in ameliorarea durerilor musculare si articulare