Seful meu, stapanul meu?

Cum se intampla si stam in relatii cu persoane care ne jignesc, mai ales cand persoana respectiva este seful  si de acelasi tratament beneficiaza cel putin o duzina de persoane?

Stiind cu ce ma ocup, un prieten mi-a sugerat sa scriu ceva pe aceasta tema.

Depanand firele pana in copilarie imi vine in minte un exemplu recent, cand o copil caruia i se furase o jucarie, vazand-o in mana celui care a “sustras-o” nu a avut suficient curaj sa-si faca dreptate.

Sau iarasi imi amintesc o scena intr-un parc, cand am intervenit si am luat apararea unui copil batut cu patima de propria bunica. Credeti ca “vecinele” binevoitoare, participante la scena prin propria lor neimplicare, au sarit in ajutorul copilului?

Evident ca eu am primit cofragul de oua de genul ”pleaca!”, “lasa-ne”, “de ce te bagi?”.

 

De ce “sa ne bagam”?

Poate pentru ca la un moment dat in viata devenim noi victimele unor astfel de agresiuni acceptate tacit de restul societatii.

Ce faci cand seful iti spune cat de incapabil esti?

Sau cand ti-o spune pe sleau, cat mai explicit si colorat?

 

Ce putem face?

Daca sunteti victimele unui astfel de comportament la locul de munca prima regula este:

Intreaba-te daca tu meriti sa fii tratat astfel!

Daca raspunsul este nu, urmarea fireasca este sa spui, cat mai explicit, ce anume accepti sa ti se spuna si ce nu (exprimandu-te in termenii respectuosi, il inviti pe celalalt sa te respecte la randul lui)!

Daca raspunsul este da, comentariile sunt de prisos.

Acum ma gandesc la filmul “Ce-si doresc femeile” – cand o tipa dupa ce primeste un sfat asemanator, sa spuna pe sleau ce-si doreste si sa nu mai accepte o situatie neclara, intreaba: OK, si daca X spune nu?

Daca seful tau nu iti respecta parerea si continua sa te apeleze cu diverse epitete si onomatopee din lumea porcina/ bovina samd, consider ca ai suficienta ratiune cat sa judeci singur ce ar fi de facut.

Apoi vin tot felul de ganduri legate de a face compromisuri, de dragul banilor si sigurantei postului.

La o adica, dupa ce  mananci ani in sir din troaca de porci ajungi la concluzia ca o inghititura in plus nu mai conteaza. Oare?!

Pana la urma, tu stii cel mai bine cat valorezi si cat de important esti.

Un articol de: Giorgiana Cristea

Nota obtinuta:
6.8 (5 voturi)
3149 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 06 Decembrie 2012

Etichete pentru acest articol:

relatia sef-angajat


S-ar putea sa va intereseze si:

Iata cateva sfaturi utile cand simti nevoia de a domina sau controla: [..]
citeste si comenteaza
Fericirea sau starea de bine este o cauza catre care fiecare dintre noi tindem. Ca unii [..]
citeste si comenteaza
Categoric ca nu si nu numai placerea cuiva pentru ceea ce ar putea sa-I dea prin iubire [..]
citeste si comenteaza
Consilierea profesionala, mai ales in ziua de astazi, este cumva esentiala pentru orice [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Ivan Viripaev, - dramaturg, scenarist, actor si regizor de teatru si film -, a patruns pe scena [..]
citeste si comenteaza
Cititul e una dintre activitatile pe care toata lumea o asociaza cu relaxarea. Insa, in afara de [..]
citeste si comenteaza
Nu te minti…fericirea nu vine de nicaieri…ea se zbate in interiorul tau si se scurge in fiecare [..]
citeste si comenteaza
Pe langa tratamentul alopat, exista remedii naturiste care pot diminua neplacerile provocate de [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate