A trai sau a exista ?
« Nici un vant nu e favorabil, daca nu stii in ce port vrei sa ajungi », spune Seneca.
Nimic nu ar putea fi mai adevarat. Sa ne alegem directia, da, asta este indispensabil pentru existenta fiintei omenesti. Asa ca ne alegem directia si apoi mergem, alergam si cadem pentru a ne ridica iar, luptand continuu in incercarea de a ajunge acolo unde dorim. Dar ce se intampla cand, odata ajunsi, simtim ca nu s-a meritat, ca efortul a fost fara rost? Ce se intampla cand, dupa ani de straduinte si chin pentru atingerea acelui scop, ne trezim intr-o zi ca ceea ce ne-am dorit pana atunci nu se apropie nici pe departe de adevaratele vise si asteptari pe care le avem de la viata?
Avem atunci curajul sa schimbam ceva oare?
Sau ne complacem in situatia in care suntem, ne ingropam intr-o slujba care nu ne aduce vreo satisfactie, intr-o relatie care nu e nici pe departe asa cum am vrea-o, cu care ne-am obisnuit insa, spunandu-ne ca decat singuri, mai bine asa. Traim o rutina ingrozitoare in care fiecare zi e exact ca cea dinainte, fara nimic nou, fara ceva care sa ne spuna ca inca traim si nu traim doar pentru a exista si nu traim doar pentru altii, ci traim pentru noi.
Ce e mai greu?
Sa avem curajul de a schimba lucrurile in mai bine atunci cand inca mai e timp? Sa luam decizii care pentru moment ar putea face pe altii sa sufere, daca nu chiar pe noi? Sau poate e mai rau gandul ca peste cativa ani vom privi cu regret in urma, ca vom pierde din vedere tot ceea ce astazi ni se pare atat de esential, gandul ca ne-am putea obisnui cu o viata pe care nu ne-am dorit-o, ca nu am avut curajul sa schimbam ceva atunci cand inca nu era prea tarziu.
De multe ori ne traim viata in incercarea de a multumi pe altii: parintii, fratii, familia in general, prietenii, colegii... Traim in conformitate cu cercul acela ce pare tuturor atat de firesc si care poate chiar e pentru cei mai multi. Ne nastem, crestem, terminam liceul si apoi facultatea, ne angajam unde putem, ne casatorim, facem copii si murim. Cati dintre noi mai reusesc oare, din momentul in care se casatoresc sau, mai mult, din momentul in care apare primul copil, sa mai traiasca intr-adevar? Ne impartim intre munca de la serviciu si munca de acasa si de cele mai multe ori nu ne mai ramane nici macar timpul de a ne bucura de sotul si de copii pe care candva i-am dorit.
Traim doar odata pe acest pamant si, desi multi dintre noi credem in Dumnezeu cu tot sufletul, nu ne putem opri sa nu ne intrebam cateodata: Daca viata asta e tot ce avem, singura viata pe care o vom cunoaste? Ce se intampla atunci? Nu meritam sa fim fericiti, sa traim asa cum dorim?
Felul acesta de a gandi e egoist poate, caci milioane de oameni sunt mai nefericiti decat noi si alte milioane de oameni sunt fericiti cu mult mai putin decat noi. Dar mai conteaza asta daca nici noi nu simtim fericirea sau, mai rau, traim nefericirea?
Daca vrem speranta, daca vrem fericire, atunci ne trebuie curaj, curajul de a nu ne minti, de a nu ne amagi ca totul este bine fara sa facem nimic in aceasta directie.
A trai sau a exista... care este alegerea?
Postat de: Andreea-Ciobanu Luni, 18 Octombrie 2010
sfaturi-psiholog, mesaje-de-dragoste, mesaje de iubire, relatii-de-dragoste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum poti alege rochia potrivita pentru un eveniment de tip cocktail?
- Strategii eficiente pentru imbunatatirea performantei masculine
- Rutina ideala de ingrijire a pielii cu produsele cosmetice Farmec
- Cum sa recunosti si sa tratezi cele mai comune probleme de piele la animalele de companie
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor