Ai grija cand si cum iti critici copilul

Prin natura lui, parintele are tendinta de a critica, certa si dojeni copilul. Spune el, acest lucru este firesc si in astfel ii ofera o educatie corecta. Simtul sau de parinte ii spune si ca este normal sa fie ascultat si, prin urmare, copilul sa execute cu brio sarcinile asteptate de parinti si sa indrepte aspectele pe care acestia i–au cerut sa le corecteze pentru ca “asa e frumos” sau “asa e bine”.

Fara a tine prea mult cont de sentimentele copilului, parintele, considerandu-l “mic”, ii aplica deseori critica in public, umilindu-l. Chiar daca este copil, acesta resimte puternic sentimentul umilintei, iar parintele ar trebui sa tina cont de acest aspect si sa nu ignore reactiile celui mic in astfel de momente.

Critica este, prin natura sa, o forma sensibila de comunicare si pentru a fi constructiva si eficienta, atunci cand este facuta - daca trebuie - este absolut necesar sa fie practicata intr-o maniera corecta. Iar in acest sens, trebuie tinut cont, in primul rand, de faptul ca aceasta trebuie aplicata comportamentului si nu persoanei. Mai ales atunci cand critica se adreseaza unui copil, aceasta trebuie facuta cu precautie pentru ca un copil va fi imediat tentat sa se intrebe ce este in neregula cu el si sa considere ca nu este destul de bun in ochii parintilor sau ca nu se ridica la asteptarile acestora. Urmarea ar fi ca, in timp, copilul isi pierde increderea in sine, are tendinta de a se autocritica, teama de a nu gresi, la orice pas, sentimentul ca dezamageste si, cel mai grav, da nastere anxietatii provenite din sentimentul ca nimic din ce face nu este in regula si temandu-se ca va fi din nou criticat, incepe sa renunte la toate actiunile pe care si le propune\ doreste, evident, tot din teama de a nu gresi si a dezamagi.

Este atat de important ca parintele sa inteleaga ca in mintea copilului exact aceste ganduri se deruleaza. Unii parinti nu pot intelege aceasta reactie a celui mic si intetesc critica asupra copilului”cerandu-I” sa nu mai gandeasca asa. Alti parinti se simt dezamagiti de incapacitatea copilului de a le intelege critica. Putini sunt cei care stiu sa accepte si sa inteleaga sentimentele copilului si reactia acestuia la critica.

In continuare iti ofer 3 puncte solide de care sa tii cont atunci cand doresti sa aplici critica – copilului tau.

1.      Nu iti critica niciodata copilul de fata cu altcineva. Sa iti critici copilul in public inseamna sa il umilesti. Umilinta ii va provoca stres, dorinta de a riposta, de a ”raspunde” urat si de a se apara instinctiv, ceea ce poate fi neplacut pentru toata lumea. Critica se aplica acasa, intre” patru ochi” si nu are loc sub forma de cearta, ci se aseamana mai mult cu o discutie matura care incepe cu termini precum ”as vrea sa discutam ceva”,” astazi am observant ceva despre care mi-ar placea sa vorbim”, ce parere ai daca te invit la o prajitura unde sa discutam ceva doar noi doi”? Adresarea este extrem de importanta si nu uita, tonul, intr-o discutie cantareste mai mult decat problema expusa. Si nu pierde din vedere nici faptul ca nu ar trebui sa iti critici copilul din orice; multe lucruri se pot rezolva cu o simpla privire.

2.      Nu critica direct copilul, critica-i, cel mult, comportamentul. Jignindu-l, facandu-l ”prost”, “ nesimtit” sau “incapabil” nu il vei aduce pe drumul bun, nu ii vei corecta eventualele probleme comportamentale, nu il vei face un om mai bun, mai corect, mai reusit, ci din contra: il vei inrai, il vei sprijini sa se inchida in sine, sa traiasca zilnic cu eticheta aceasta, sa sufere si sa se razvrateasca, precum si sa se deschida altor persoane care ii inspira mai multa incredere si intelegere. Corect este sa ii critici comportamentul accentuand ca in neregula este fapta\ vorba\ actiunea\ atitudinea si nu el si ca ai vrea sa indreptati acel comportament care nu il defineste, el fiind o persoana deosebita.

3.      Critica trebuie facuta pe un ton prietenos, bland si trebuie sa vizeze un aspect. Nu doua, nu mai multe. Lucrurile se vor corecta, unul cate unul, nu toate o data. Asadar, concentrarea pe un singur aspect este optima. Imediat ce acesta este rezolvat se va trece la “repararea” celorlalte probleme. Niciodata nu trebuie expusa o lista de pe care copilul stie ca trebuie sa taie rapid numeroase sarcini. Cuvantul de baza, in critica, este RABDAREA.

Ai grija ca intotdeauna, critica sa fie facuta clar, astfel incat sa nu produca  - de fapt - confuzie si situatia sa devina si mai neplacuta.

Nota obtinuta:
10 (3 voturi)
1881 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 19 Octombrie 2015

Etichete pentru acest articol:


S-ar putea sa va intereseze si:

In momentul in care decizi, intr-o relatie, ce anume sa spui,primul lucru la care vei [..]
citeste si comenteaza
Incepand cu 30 noiembrie, onomastica Sfantului Andrei, am pasit cu pasi repezi spre [..]
citeste si comenteaza
Pitipoancele sunt intotdeauna fericite. Si nu este de mirare; este normal ca atunci cand [..]
citeste si comenteaza
De cate ori n-ai auzit in jurul tau pe colegul de munca, de clasa, de compartiment, in [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

A venit toamna, oricat am spune ca nu, ea este instalata deja si nu face decat sa se faca si mai [..]
citeste si comenteaza
Stilul vestimentar rusesc este ceva ce au mai pastrat putini, mai ales astazi, cand toata lumea a [..]
citeste si comenteaza
Iubirea incepe acolo unde oamenii traiesc unii pentru ceilalti si nu se termina niciodata.... [..]
citeste si comenteaza
Se apropie Ziua Indragotitilor si deja Internetul este luat cu asalt. Toata lumea copiaza [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate