Respect pentru mame singure!
Le vedem pe strada, cu un copil sau doi de mana, mergand drepte si hotarate. Drepte pentru a-si ascunde sufletul garbovit de povara de a fi parinte singur. Si hotarate sa ii ofere micutului din palma lor un viitor bun.
Se stie ca orice mama atrage dupa sine cuvantul ,,respect’’. Pentru tot ceea ce face sau nu face, pentru tot ceea ce spune sau pentru momentele in care pastreaza tacerea, pentru fiecare zambet afisat sau pentru fiecare lacrima ascunsa, mamele merita toata stima. Randurile de mai sus ar putea parea banale sau copilaresti, dar fie ca suntem subiectivi, fie ca privim totul dintr-o maniera obiectiva, adevarul este unul singur si trebuie sa-l recunoasca fiecare dintre noi, indiferent de varsta. In general, consideram ca mama este unul din drepturile noastre de la natura cu care putem face ce dorim; o elogiem doar de 8 Martie si in compunerile din clasele primare. In rest, exista doar pentru noi si atat. Adevarul este ca merita mai multa consideratie decat putem oferi noi vreodata. Mai ales cele ce sunt nevoite sa mearga singure pe drumul ce duce copilul de la nastere la maturitate.
Din pacate, din diverse si triste motive, exista si mame care isi cresc fara ajutor pruncii si, de cele mai multe ori, fac din ei adevarati oameni. Exista multe cauze ce conduc prea multe femei la statutul de mama singura: fie sunt divortate sau vaduve, fie un individ nu a vrut sa-si recunoasca paternitatea sau a facut-o, iar apoi a fugit in noapte, fie tatal este plecat la munca in strainatate sau locuieste in aceeasi casa, dar este total absent in viata copiilor si lista ar putea continua. In ciuda oricarei piedici, aceste femei singure lupta cu viata pentru a-si tine copiii pe calea cea buna.
De cele mai multe ori societatea o acuza pe ea, femeia, ca a ajuns in aceasta situatie. Misoginismul este in floare si probabil nu se va ofili niciodata, iar doamnele de la coltul strazii pe care vrei sa le ignori, dar uneori nu poti, afirma ironic ca ti-ai facut-o cu mana ta. Insa nimeni nu stie cu adevarat sa citeasca durerea si cauzele ce fac dintr-o femeie un parinte unic.
Cea care ramane singura cu un copil sau cu mai multi, este nevoita sa devina femeie si barbat, mama si tata, parintele bun si parintele mai putin bun. In lipsa unui ajutor serios din partea familiei sau a prietenilor, devine un fel de superwoman, ce trebuie sa asigure partea materiala, trebuie sa gateasca, sa repare ce se strica prin casa, sa ajute la teme, sa aline dureri, sa stearga lacrimi. Probabil nu va mai avea timp sa existe, dar va trai prin zambetele si reusitele celui pe care il are in grija.
O alta problema a mamei singure este si revolta copilului, mereu altfel, in functie de varsta: problemele bebelusului, mofturile copilului mic, tendintele rebele ale adolescentului, necazurile lui cand devine adult. Cu mare grija trebuie sa construiasca acea punte de trecere peste abisul dintre generatii. La toate acesta se adauga doza de frustrare a celui crescut doar de mama. Lipsa tatalui lasa urme adanci in gandirea si comportamentul celui mic, indiferent de varsta, situatie materiala, educatie etc. Si tot mama trebuie sa aiba oricand pregatit un raspuns la intrebarea: ,,unde e tata, de ce nu e cu noi?’’. Pe masura ce timpul trece si micutul creste, acest raspuns trebuie sa fie cat mai amplu, pentru ca intrebarile se inmultesc, atrag dupa sine altele mai profunde, iar explicatiile ei trebuie atent alese pentru a imbina intr-o maniera nedureroasa prezentarea adevarului cu incercarea de a nu rani sufletul celui mic. Copiii cu parinte unic sunt mai predispusi la depresii in adolescenta ori la maturitate sau mai frustrati decat cei proveniti din familii normale. Durerea lor se accentueaza indeosebi cand se afla in colectivitate, unde ceilalti sunt impreuna cu ambii parinti. Si toata frustrarea se revarsa asupra mamei. Iar ea, mama singura, trebuie sa suporte cu stoicism si aceasta povara pentru a nu-l indeparta de ea. E o lupta continua din care nu are voie decat sa iasa invingatoare. O mama ce poate lupta alaturi de partenerul de viata foloseste doar o parte din capacitatea cuplului (ce-i drept - partea mai mare), insa mama singura e nevoita sa foloseasca ea insasi si ,,armele’’ce i-ar fi revenit de drept tatalui.
In concluzie: pentru ca se lupta singure intr-o lume acida si colturoasa, pentru ca au bataturi in palme deoarece trebuie sa tina strans fraiele, iar copilul sa aiba impresia ca ,,nu e legat’’, pentru ca reusesc in ciuda conditiilor grele, sa nu creasca fiinte superficiale, ci oameni cu caracter, pentru ca zambesc atunci cand inima lor plange, pentru ca tac atunci cand vor sa-si urle disperarea, pentru ca se agata de acei ochi nevinovati cand simt ca se afla pe marginea prapastiei, pentru ca si-ar da viata fara sa clipeasca pentru cel nascut din pantecele ei, pentru toate cele de mai sus si pentru multe altele ce ar trebui enumerate pe sute sau mii de pagini, mamele singure merita respect!
Postat de: Alina-Anghel Marți, 16 Iulie 2013
mama singura, respect, mame singure, parinti
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum poti alege rochia potrivita pentru un eveniment de tip cocktail?
- Strategii eficiente pentru imbunatatirea performantei masculine
- Rutina ideala de ingrijire a pielii cu produsele cosmetice Farmec
- Cum sa recunosti si sa tratezi cele mai comune probleme de piele la animalele de companie
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor