Meditatii despre iubire si actiune
Motto: Love is all around. Love is the only shocking act of the planet! Arta iubirii, cea mai importanta arta pentru viata unui om, cea mai inaltatoare pentru orice suflet ar fi, cea mai deplina si imbucuratoare stare, insa pe cat de semnificativa si de beatifica emanatie cosmogonica, pe atat de putina energie ii acordam.
Oare de ce acest paradox?
Cate pareri nici nu ar fi...
Iubirea inconjoara pamantul, ea este in cer si pe pamant, este gravitatia ce tine in viata toate vietuitoarele, deci se ingrijeste si de cele mai putin bune si astepta cu rabdare trecerea relelor, asa ca o apa murdara ce se limpezeste in imensitatea marii. Iubirea este Binele Absolut, este limpezimea oceanelor adanci si inconmensurabile care oricand ar putea prin starea ce o au, sa inghita fasaiile de pamant, mai ales pe acelea cele mai mici, cu toate astea stau cuminti in locurile destinate lor. Iubirea este schimbarea lucrurilor in bine, asa dupa cum afirma si oamenii-demoni (filmul - Mary Raily - poate indica aceasta) ca sufera o schimbare sub imperiul acestui sentiment duios, dar ca schimbarea rezista numai cat persista si inflacararea sentimentala cine poate comenta aceasta? Tine totul doar de un afect, o emotie, un sentiment? In acest caz nu ar mai fi o arta, deoarece arta presupune o punere in tema gandirii nu numai a emotiei ce vine si pleaca, presupune o preocupare majora ce includ atat sentimente prelucrate si cizelate, cat si efort depus cu pasiune.
Arta Iubirii presupune activitate pasionala!
Iubirea este pasiune si, pe buna dreptate, multi spun asa, insa se si vede...? Incurcatura pleaca de la modul cum privim lucrurile zi de zi, pentru ce depunem efort mult timp, la ce ne gandim cel mai mult, ce iubim mai mult si mai mult. Oare ce? Nu este foarte greu de raspuns in aceste zile axfisiate din acest punct de vedere, caci oriunde mergi numai despre bani auzi vorbindu-se...ori, ceea ce am comentat pana acum despre acest subiect ar fi suficient, ajungand siesi eforturile ce le facem pentru a subzista. Insa, atunci cand deja ai ceea ce iti 'cere' tie comunitatea/ societatea/ lumea...sau, nu stiu eu cine, atunci cand ai mai mult decat este necesar si tot alergi, inseli, minti pentru a tot acumula...Pentru ce? De ce se straduiesc unii sa munceasca nopti si zile numai pentru motivul ca vecinul are piscina si el nu? Atata staruinta in departare de familie, de copiii ce au nevoie de ingrijire parinteasca, cu toate ca sunt atatea ca un surplus al existentei lor, plus ca banii existenti pot fi investiti si derulati in afaceri, nu blocati in case si masini luxoase sau in ograzi fara de viata?!
Ei, aceasta nu-i pentru iubire cu siguranta! Daca i-ar cuprinde iubirea pe aceia ce muncesc in ograzi straine le-ar fi mila de ei insisi, le-ar fi prea dor de odoarele lasate pe marginea disperarii...pentru ca nu mai are cine sa-i invete ceea ce este rau sau bine, nu au un centru al existentei, fiind numai intr-o existenta virtuala cu caminul, cu afectivitatea... vad doar niste chipuri de parinti pe monitoare reci...ca si cand ar vedea un film sec. Atunci poate le-ar fi si mai dor de sufletele lor de altadata, dar din pacate se intampla dupa o catastrofa...cand, mult prea mutilate sufletele se schilodesc singure in negura disperararii lor personale, dupa ce odoarele lor, pentru care chipurile ca munceau, s-au sinucis...Miorita moderna a romanasului. Pentru ce muncesc oamenii acestia imi este greu sa-mi inchipui, oare - pentru orgoliul lor?
Arta iubirii = arta gandurilor pozitive!
Din acest punct de vedere, doctrinele ce ne tot invadeaza din ce in ce mai mult de parca religia noastra de am imbratisa-o in continuare... Multi inclusi acolo (nu zic cum) comenteaza faptul ca "iubesc fara sa gandesc, caci odata ce intervin gandurile, iubirea se spulbera". Da, adevarat, insa doar pentru sufletele prea elevate este valabil, acelea care ajung la performanta de a nu mai gandi, caci pentru restul...in fond, pentru ce sa golim mintea de ganduri, ori atunci cand incepem iar sa reluam sirul gandurilor o facem din nou prost? Dorinta de a 'sugruma' orice gand, tot un gand reprezinta. Practic este cam imposibil sa nu ai niciun gand mai mult timp de 10 min. Numai cine a facut un exercitiu serios in acest sens a si recunoscut ca practic este imposibil sa intrerupi sirul gandurilor. Bine, mai este o paleta larga ce afirma ca rar are cateun gand sau ca rar mai are cateun vis...de fapt, acestia sunt aceia mai putin constienti, dar sunt mai sinceri decat primii cumva prin insasi minciuna lor.
In privinta gandurilor noastre, comentam faptul ca cel mai bine este sa le inlocuim, sa le urmarim cand devin negative si sa le substituim, adica sa stim cumva cum sa devenim altfel cu noi insine pentru a deveni mai pozitivi. Gandurile noastre le putem doar cultiva, intretine si alimenta pe cele pozitive; este exact ca o cultura a unui camp, unde gandurile negative reprezinta iarba... De aceia, taranii au cele mai pure ganduri, chiar de trec ca si cea mai proasta patura sociala, este din cauza naivitatii gandurilor cuminti! "Arunc gandirea in aer", da intr-adevar suna frumos, insa practic este imposibil, in fond, de ce avem o gandire, o ratiune? Dar ratiunea nu este niciodata un 'element' rece in mintea unui om, caci nici nu 'actioneaza' singura fara de a fi insotita de afectivitate, de vointa (numai de ar fi o vointa nevoluntara), atentie, vorbire etc. . Noi practim iubim si gandurile ce ne plac, care ne dau furnicaturi, insight-uri cognitive, cat si afective, le cultivam si le intretinem cat de mult pentru beneficiile care ni le aduc. Uneori, fiecaruia dintre noi ne-au placut si cele negative, cu atat mai sinistru cand facem ceva rau altuia, insa acestea nu ne dau aceiasi luminare ca si cele bune.
Numai gandirea pozitiva determina in noi scurt-circuite logice insotite de insight-uri calde, nascatoare de energii, emotii puternice si de alte iluminari ulterioare, determinand pentru mult timp sa mai apara aceleasi idei si sentimente.
Aceasta din cauza ca suntem oameni si tot timpul avem cate ceva de aflat, de cunoscut, iar astfel ne oferim noua sansa aceasta, cat si posibilitatea de a experimenta alte si alte emotii, trairi, de a dezvolta alte pasiuni legate de partenerul de viata. Ne-am putea indragosti de partenerul de viata in mii de feluri, si "pentru prima data" intr-un alt mod. Femeia deseori trebuie iubita pentru prima data" in mii de feluri, creativitatea si originalitatea fiind imbracate ca o manusa pe mentalitatea noastra existenta, pentru simplul fapt ca si noi insine oricare am fi ne plictisim numai de aceleasi cuvinte, aceleasi gesturi, chiar curtenitoare fiind. In orice caz, pastrandu-ne mintea in parametri pozitivi (imagini albe-colorate, vise dorite ce incercam sa le urmam, dar care nu ne subjuga, imagini despre Dumnezeu, despre Creatie, etc.), ea singura din niciunde inspiratie va dezvolta ideile si imaginile pozitive, beatifice si relevante.
Revenind de unde am plecat, anume la aceia care "arunca gandirea in aer", numai pentru ca ii subjuga pe ei mai mult decat probabil nu ar facea una pozitiva. Numai acela care nu are habar de putina psihologie afirma acestea, numai ca n-ar trebui sa foloseasca termeni pe care nu-i cunoaste exact. Ratiunea este 'calda' in permanenta, chit ca ar fi insotita de iubire sau de teama, de pozitivism sau negativism. A iubi inseamna de a detine arta gandurilor pozitive! Pare o munca grea la inceput, insa odata obisnuinta de a sugruma din start gandurile negative gata instalata, ele nici nu vor mai aparea dupa un timp. Alimentate in schimb cu frica sau cu indoiala (energie), gandul negativ va reveni.
Arta de a iubi este in primul rand arta de a fi pozitiv, este arta de a vedea binele acolo unde nimeni nu-l vede!
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 20 Ianuarie 2014
meditatii iubire, despre iubire, pentru iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
