A venit Pruncul Isus!
A venit Pruncul Isus,
Cel cu Speranta de sus,
Fiul Celui de la Inceput,
Ce Era cand Totul era mut,
Cel Care din imaterial a creat,
Si cu Tatal, Toate Le-a infiintat,
Le-a insuflat al Sau spirit curat,
Cu Sfintenie lucrurile a randatat.
Si, venind Pruncul Isus,
Cu-o sansa pentru cel rapus,
Pentru acela ce Puritatea a stricat,
Mijind Oranduirea cu al sau pacat,
Si EL din nesperanta s-a Intrupat,
Pe om din deziluzie a salvgardat,
Legiferandu-i natura de a fi mantuit,
Prin metanoia de a fi copil smerit!
Pruncul Isus prin a sa venire,
Ne cheama asiduu la mantuire,
Aratand cum din iesle infasat,
Mesia si Rege deplin s-a infatisat,
Ca puterea nu e in sceptrul mai mare,
Iar tronul nu e al regalitatii salvare,
EL validandu-L in libertatea de a iubi,
Pe cei mai slabi cu daruire de a sluji.
Pruncul Isus cu a sa venire,
Ne arata cea veche oranduire,
Regalitatea far’de coroana aleasa,
Ca nici o viata nu-i 'rama' lucioasa,
Ca alta de seama ar fi cea in daruire,
Binele oferind, alintand fara de marire,
Cresterea sufleteasca fiind o multumire,
Iar pacea universala-n vesnica ocarmuire!
(o poezie de Valerian Mihoc)
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 24 Decembrie 2012
poezii craciun
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
