Fa-ti timp! Citeste o carte!

"Esti ca o carte deschisa!" Da, asa se spunea candva. Acum aceasta expresie si-a pierdut autenticitatea, si-a tocit intelesul. Acum dam importanta lucrurilor superficiale, uitand adevaratele valori. Cartile nu se mai deschid, timpul le rupe filele, una cate una...

Iti mai aduci aminte de mine? Sunt eu, cartea! Nu ma lasa prafuita in dulap si nu permite ca filele mele sa se toceasca fara ca sa-ti pot arata tainele pe care le ascund! Ignora-mi copertile vechi, scoate-ma din negura uitarii! Rupe putin din timpul tau pretios, nu ma pierde in condeiul uitat al marilor scriitori! Daca ma rasfoiesti, am sa-ti arat lumea tainica a cuvintelor, iti impartasesc secretele mele, te sfatuiesc si te invat. Te conduc spre o lume necutreiarata, diferita de lumea insipida, superficiala, prafuita in care traiesti. Eu ma deschid spre tine, dar tu nu vrei sa ma deschizi. Acum ma sting, neputincioasa, putin cate putin...


Un prieten devotat  

In ciuda devotamentului pe care ti l-am demonstrat, tu m-ai scos din lista ta de prieteni. Preferi lumea virtuala si prietenii falsi. Nu mai sunt un prieten pentru toata viata si nu mai trezesc amintiri. Peste filele mele s-a instalat o liniste apasatoare. Duc in spate povara singuratatii, a cuvintelor necitite, a ideilor neaflate.

 

Un drum fara intoarcere    

M-am nascut nemuritoare, dar acum ma prabusesc, putin cate putin. Toate cuvintele asternute pe hartie, imbracate atat de frumos in talent, cultura si stropi de informatii, au intrat intr-o usoara amortire. O amortire sfasietoare, pe care doar o mana curioasa o mai poate risipi. Nu mai zbor prin gandurile oamenilor ca un pescarus in inima vazduhului, acum am aripile frante. Penita scriitorilor s-a tocit, iar cuvintele nu-si mai gasesc sensul. Candva, cream suspans, interes si curiozitate. Acum totul s-a risipit, ca nisipul purtat de vant pe o plaja pustie. Am amanat prea mult sfarsitul, stralucind sub semnul unui licar de speranta. Dar acum, timpul este mai presus decat dorintele mele. El nu se mai intoarce pentru ca eu am fost aruncata in epoca nepasarii. El imi taie filele, este necrutator.

Si totusi... sa mai astept? Spune-mi, cat sa mai astept?

Un articol de: Gabriela Barbu

Nota obtinuta:
10 (8 voturi)
5077 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 14 Decembrie 2013

Etichete pentru acest articol:

carti citite, despre carti, de ce sa citim carti



S-ar putea sa va intereseze si:

Plange-te de orice, de vreme, bani, política, relatii, job, cat mai des si cat mai mult. [..]
citeste si comenteaza
Cu siguranta, nu exista moment bun sau moment rau. Si, nicidecum un moment potrivit. Poti [..]
citeste si comenteaza
Pentru ca stim, un job satisfactor se gaseste cu greu. Dragostea oare nu se gaseste la [..]
citeste si comenteaza
Ceea ce te construieste pe tine ca si persoana este de fapt totalitatea lucrurilor ce [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Am iubit intotdeauna arta si am admirat artistii. Prin arta se transmite emotie, traire, ai acces [..]
citeste si comenteaza
Globalizare si identitate. Odata cu procesul globalizarii se ridica o intrebare fundamentala: mai [..]
citeste si comenteaza
“Sa fim zgarciti cu timpul; sa nu dam nici o clipa de-a noastra, fara sa primim in schimb [..]
citeste si comenteaza
„Surasul primaverii”, al saselea volum de poezie al Marinei Glodici vede lumina tiparului in [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate