Fa-ti timp! Citeste o carte!

"Esti ca o carte deschisa!" Da, asa se spunea candva. Acum aceasta expresie si-a pierdut autenticitatea, si-a tocit intelesul. Acum dam importanta lucrurilor superficiale, uitand adevaratele valori. Cartile nu se mai deschid, timpul le rupe filele, una cate una...

Iti mai aduci aminte de mine? Sunt eu, cartea! Nu ma lasa prafuita in dulap si nu permite ca filele mele sa se toceasca fara ca sa-ti pot arata tainele pe care le ascund! Ignora-mi copertile vechi, scoate-ma din negura uitarii! Rupe putin din timpul tau pretios, nu ma pierde in condeiul uitat al marilor scriitori! Daca ma rasfoiesti, am sa-ti arat lumea tainica a cuvintelor, iti impartasesc secretele mele, te sfatuiesc si te invat. Te conduc spre o lume necutreiarata, diferita de lumea insipida, superficiala, prafuita in care traiesti. Eu ma deschid spre tine, dar tu nu vrei sa ma deschizi. Acum ma sting, neputincioasa, putin cate putin...


Un prieten devotat  

In ciuda devotamentului pe care ti l-am demonstrat, tu m-ai scos din lista ta de prieteni. Preferi lumea virtuala si prietenii falsi. Nu mai sunt un prieten pentru toata viata si nu mai trezesc amintiri. Peste filele mele s-a instalat o liniste apasatoare. Duc in spate povara singuratatii, a cuvintelor necitite, a ideilor neaflate.

 

Un drum fara intoarcere    

M-am nascut nemuritoare, dar acum ma prabusesc, putin cate putin. Toate cuvintele asternute pe hartie, imbracate atat de frumos in talent, cultura si stropi de informatii, au intrat intr-o usoara amortire. O amortire sfasietoare, pe care doar o mana curioasa o mai poate risipi. Nu mai zbor prin gandurile oamenilor ca un pescarus in inima vazduhului, acum am aripile frante. Penita scriitorilor s-a tocit, iar cuvintele nu-si mai gasesc sensul. Candva, cream suspans, interes si curiozitate. Acum totul s-a risipit, ca nisipul purtat de vant pe o plaja pustie. Am amanat prea mult sfarsitul, stralucind sub semnul unui licar de speranta. Dar acum, timpul este mai presus decat dorintele mele. El nu se mai intoarce pentru ca eu am fost aruncata in epoca nepasarii. El imi taie filele, este necrutator.

Si totusi... sa mai astept? Spune-mi, cat sa mai astept?

Un articol de: Gabriela Barbu

Nota obtinuta:
10 (8 voturi)
5111 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 14 Decembrie 2013

Etichete pentru acest articol:

carti citite, despre carti, de ce sa citim carti


S-ar putea sa va intereseze si:

Un text sensibil, aproape de sufletul multora. Intr-o seara i se ivi in suflet dorinta de [..]
citeste si comenteaza
Ce este fericirea? Toti o cautam, fara a avea macar un indiciu. Nu stim ce este, unde se [..]
citeste si comenteaza
Am mai discutat despre agresivitatea verbala si in articolele precedente. Astazi [..]
citeste si comenteaza
Iti lipsesc aripile care zac acum intr-un sifonier si iti lipseste aerul care sa te ajute [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Un studiu recent a aratat ca diferenta ideala de varsta in cuplu este de 4 ani si 4 luni. [..]
citeste si comenteaza
Daca ti-as propune sa vizitezi un loc cuprins de flacari, probabil te-ai intreba in ce mod ti-ar [..]
citeste si comenteaza
Motto: Increderea in sine la atei este o utopie, credinta fiind schimbata pe superstitii... Si, [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate