Un Sisif de secol XXI
Zambete de ceara apar tot mai des pe chipurile imbatranite de griji ale celor de langa noi. In lacrimi se oglindesc tristeti apasatoare si bucuri nemasurate. Traim adesea captivi intr-o lume nesatula care inghite timp si vise; o lume in care ne condamnam singuri sa ne caram crucea pana la capatul puterilor.
Traim alert, iubim pe bucati si mereu aflati in cautarea unor realizari profesionale, ne inglodam in compromisuri din care nu mai putem scapa. Umbra lor ne urmareste pretudindeni. Regretele se transforma in tovaras de drum, iar imbratisarile au fost schimbate cu trofee mute asezate cu gust pe rafturile unor biblioteci colosale.
In fiecare dimineata, in acelasi ritm, spre acelasi decor impingem, ca Sisif bolovanul spre varf, doar pentru a se rostogoli, din nou si din nou spre vale. Condamnati la aceasta munca perpetua, drept consecinta a propriilor fapte, pastram cu noi speranta, inchisa si ea intr-o cutie a Pandorei.
Azvarlim vise, ingropam amintiri, sfaramam idealuri, ne ascundem suferintele in spatele unui chip zambitor si implinit, pentru ca, mai tarziu sa le cautam in cele mai vechi sertare cu amintiri ale inimii, zacand sub colbul uitarii. Mai avem atunci timp sa le mai implinim?!
Traind efemer intr-o lume in care totul este la fel, unde ziua de azi este identica cu cea de ieri si de maine, uitam ca viata este si altceva in afara de automatism si tehnologie; viata este iubire, dorinta si culoare. Viata este vis, ideal si realitate. Este posibil ca victoria sa fie a noastra si sa-l scapam pe Sisif-ul de secolul XXI de munca titanica la care este condamnat.
Postat de: Magda-Vladau Sâmbătă, 19 Iulie 2014
monotonie, cotidian, viata, regrete, Sisif, mit
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
