Femeia casnica, un exemplar pe cale de disparitie
Astazi m-am hotarat, in cele din urma, sa adordez un subiect pe care l-am ocolit de atatea ori, din pricina faptului ca maniera in care eu il voi analiza nu este cea dorita de publicul larg.
Inarmandu-ma cu mult curaj si pregatita pentru comentariile ce vor avea sa vina, imi asez cu ,,sete” cuvintele pe pagina alba; articolul meu s-a conturat in minte din momentul in care am vazut o cratita a bunicii mele
(un fel de memorie involuntara activata de senzatii, ca la Proust) pe care erau desenate scene rupte din copilaria de odinioara: o mama cu sort gateste, privindu-si cu mandrie copiii care se joaca pe langa ea; in tot acest timp, tatal este la serviciu, aducand bani pentru intretinerea casei. Acesta este subiectul meu: femeia casnica.
Sunt convinsa ca multe femei isi doresc sa ingroape perioada in care femeia nu era atat de multifunctionala ca astazi, sa stearga perioada in care femeile priveau din spatiul confortabil al caminului evolutia societatii, dedicandu-si fiecare moment sotului si copiilor. Dar acea femeie nu era o sclava, asa cum multi ne grabim sa o catalogam, ci un suflet frumos care cauta sa traiasca in armonie si iubire, oferindu-le la randu-i. Avea timp si pentru ea, si pentru familie. Daca nu avea serviciu nu insemna ca nu socializeaza sau ca nu-si dezvolta cunostintele.
Nu era prizoniera celor patru pereti ai bucatariei, ci stapana casei in fata careia sotul i se inchina cu respect; nu-si rezuma lectura doar la carti de bucate, citea pe nerasuflate romanele perioadei; nu ignora aspectul fizic, transformand un adevarat ritual de frumusete apeland la toate secretele din bucatarie; era eleganta si atunci cand facea curat, pastrand aceeasi eleganta si in gesturile prin care isi rasfata sotul; atenta pana la ultimul detaliu in ceea ce priveste tinuta, femeia casnica se trezeste inaintea tuturora, pregatind cu zambetul pe buze o masa incarcata de bunatati, privind cu admiratie la stralucirea din ochii copiilor, pentru ca timpul nu era un impediment pentru ea.
Femeia de azi nu reuseste sa traiasca in aceeasi armonie si impacare cu sine in care traia femeia de ieri; si nu, nu este vorba de acea resemnare la care va ganditi, ci la satisfactia extraordinara pe care o ai atunci cand simti ca ti-ai gasit rostul in viata, atunci cand stii ca pentru aceasta te-ai nascut!
Acum ne aflam intr-o cursa acerba pentru castigarea suprematiei de catre noi, sexul frumos. Dar, uneori, fara sa spunem cu glas tare, recunoastem ca am obosit sa alergam ca orbii in toate partile in cautarea unei victorii. Iar atunci, ascunse intr-o cana de cafea, gandurile se duc, la viata in care femeia era doar sotie si mama. Un oftat se strecoara fara voia noastra, iar noi, ca si cum nu am auzit, ne ridicam si pornim din nou in lupta. Si ma intreb: aceasta-i fericire?
Postat de: Magda-Vladau Sâmbătă, 15 Februarie 2014
femeia, femeia casnica, prejudecati, stereotipuri femeia
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
