De la anxietate la schimbarea lumii, cu Lorand Coza
Sanatatea este foarte importanta si asta o stim cu totii. FemeiaStie.ro a venit de fiecare data in ajutorul cititorilor prin intermediul articolelor dedicate sanatatii atat fizice, cat si psihice. Dar cred, ca pe langa sfaturi, remedii si modalitati de prevenire, cea mai elocventa contributie pe care o putem aduce in sprijinul celor suferinzi, mai ales cand vine vorba despre despresie sau anxietate, este povestea de viata.
Lorand Coza este un cunoscut designer vestimentar, o fire de artist, un om sensibil, receptiv si intreprinzator a carui poveste de viata m-a miscat profound. Intamplator, suntem cunostinte vechi si ii stiam destul de bine activitatea, mereu implicat in diverse proiecte si extrem de creativ. N-am banuit ce suferinta sta ascunsa in spatele unui zambet cald si a unei priviri usor melancolice.
Cartea lansata de curand “Confesiunile unui anxios” care ii poarta semnatura este o marturisire curajoasa, un imbold de curaj adresat celor afectati de despresie, atacuri de panica si toti demonii intruchipati ai anxietatii.
FemeiaStie.ro: Lorand, pentru inceput as vrea sa ne vorbesti putin despre cele mai recente proiecte si realizari ale tale!
Lorand: Desi suntem aproape de finele anului 2012, eu pot deja trage linie si pot spune cu usurinta ca a fost un an foarte greu pentru mine. A fost anul marilor impliniri profesionale si al marilor abisuri. De cate ori am cazut, de atatea ori m-am ridicat, parca mai puternic, cum nu ma asteptam! Credeam ca dupa fiecare cazatura se va alege praful de mine, dar iata-ma!
Partea profesionala este cea careia ii dedic tot timpul din lume si de care nu ma dezic nici macar un minut. Evenimentele care au marcat ultimele luni au fost "Marsul roz" pentru constientizarea femeilor asupra cancerului la san, facut impreuna cu AVON (am reusit sa mobilizam peste 700 de persoane), lansarea cartii "Confesiunile unui anxios" si editia a doua a concursului "Mister Maramures"!
FemeiaStie.ro: Sunt convinsa ca o parte din cititoarele noastre te cunosc, insa as vrea sa-mi spui cinci lucruri de referinte despre tine, despre viata ta!
Lorand: E destul de dificil sa ma caracterizez eu singur si mai ales in cinci puncte de referinta. Cred insa ca pot spune cu certitudine despre mine ca sunt extrem de ambitios, vreau sa schimb lumea si ideile preconcepute ale acesteia, sunt destul de sensibil si prin plans reusesc sa ma descarc (da, stiu ca suna putin penibil), daca nu as fi profesat in domeniul modei mi-ar fi placut sa devin medic si mai e ceva "sunt de incredere, inchide ochii, lasa-te pe spate... voi fi acolo sa te prind!"
FemeiaStie.ro: Ce reprezinta pentru tine “Confesiunile unui anxios” si cum ti-a venit ideea de a scrie o carte?
Lorand: "Confesiunile unui anxios" reprezinta iesirea mea dintr-o mare de intuneric! Este jurnalul meu candva intim, care vine in ajutorul altor anxiosi sau depresivi. Este darul meu catre societatea care candva m-a judecat si m-a dat la o parte, necrezand in mine! Ideea de a-mi publica paginile de jurnal a venit in momentul in care "paparazzi" unui cotidian m-au surprins iesind de la medicul psihiatru si m-au amenintat ca vor publica pozele cu mine daca nu le dau o anumita suma de bani. Pe langa ca eram anxios, doar atat imi mai lipsea, astfel m-am speriat atat de tare, incat m-am gandit ca tot ceea ce cladisem avea sa se distruga din cauza micului meu secret, ajuns acum la mana cui nu trebuia.
Dupa ce am rumegat situatia si am oprit publicarea acelor poze, m-am hotarat sa fac din drama mea un mini eveniment si s-o impartasesc tuturor. Pana la urma este un act de mare curaj si o metoda de tratament, de ce nu?!
FemeiaStie.ro: Cand a inceput cosmarul, cand te-ai confruntat cu primele semne de boala?
Anxietatea nu mi-a fost straina pe parcursul vietii, am simtit-o chiar de mic copil. Deci pot spune ca am fost anxios din frageda-mi pruncie.
Sunt 6 ani de cand ma confrunt direct cu anxietatea…. Am simtit-o o viata intreaga, insa doar de atata vreme a izbucnit! Citind cartea veti descoperi, pas cu pas, detalii spumoase din cele mai negre perioade ale mele. Din pacate, s-a intamplat sa fac vreun atac de panica ziua in amiaza mare, in taxi, intr-o intersectie blocata din cauza traficului sau in amfiteatru la facultate.
De altfel, mi s-a mai intamplat sa fac atac de panica in avion, la mii de metri altitudine, dar si in biserica taman in timpul rugaciunilor zise cu voce tare.
Sa iti spun sincer, la inceput habar nu am avut ce inseamna intregul proces prin care am trecut. Intai am crezut ca sufar cu inima si faceam vreo 10 infarcte pe zi (imaginare bineinteles), dupa care toata atentia s-a indreptat spre zona capului si eram sigur ca in orice moment aveam sa fac un atac cerebral. Scapand foarte greu si de aceasta teama a urmat ultima si cea mai grea: convingerea cum ca am inebunit!
Nu pot sa explic, in cuvinte, ce am simtit de-a lungul acestor trei perioade, sa le zic asa.
Dumnezeu a fost singurul care mi-a fost alaturi zi si noapte in tot acest timp! Mi-a fost ajutor de nadejde atunci cand noaptea, inainte de culcare ma imbracam ca de mers pe strada, ma incaltam si ma dadeam cu mult parfum, imi faceam parul si ma bagam in pat, convins fiind ca dimineata ma va gasi cineva mort si bine ca i-am usurat munca de a ma mai imbraca si aranja…
De altfel, au mai fost momente in care mergeam pe strada si apelam de mai multe ori numerele parintilor mei ca, in cazul in care voi muri acolo, lumea sa stie pe cine sa sune.
M-am ferit sa intru mult timp in supermarketuri si locuri aglomerate si daca o faceam mergeam asa de repede, direct la standul cu produsele de care aveam nevoie si dupa, in pasi rapizi o luam spre casa. Nu a existat zi in care sa nu port dupa mine medicamente, pentru inima, pentru cap si aspirina tamponata (auzisem ca, in cazul unui infarct, primul pas este sa mesteci aspirina).
Au fost atatea drumuri facute cu trenul sau cu masina, pe care eu le anticipam ca fiind nesigure, astfel luam cate o harta si faceam o ruta cu toate spitalele si dispensarele medicale pe care aveam sa le gasesc pe drum in cazul in care mi se facea rau si aveam nevoie de ajutor.
Au existat clipe in care ma simteam total derealizat si ca traiesc in afara corpului, ca sunt partas la un film, al carui personaj principal nu sunt eu. Nu stiu daca va puteti imagina senzatia…!
S-au scurs atatea seri cand am adormit facand rozarul si cerand cu nadejde sa nu ma prinda zorii mort…
Am pierdut 4 iubiri, 3 locuri de munca, am dezamagit, enervat, exasperat, speriat zeci de oameni, am cheltuit mii de lei pe medicamente, medici, terapeuti de tot felul, am pierdut mai mult de 70% din stima mea de sine, au trecut sute de zile in care l-am acuzat pe Cel de Sus pentru mare marea suferinta pe care mi-a dat-o, neintelegand de fapt ca este un proces de matamorfozare a firii mele …
FemeiaStie.ro: Care crezi ca a fost motivul pentru care ai inceput sa te confrunti cu anxietatea?
Lorand: O mama prea autoritara cu idei obsesive si trebuinte dogmatice, imperative si absolutiste si-a pus adanc amprenta asupra mea si m-a modelat, poate indirect astfel.
Multi ani m-am invinuit pentru boala pe care o induram. Pana la urma am constatat ca nu e vina mea ca am fost modelat astfel...Si cu asta cred ca am spus tot.
FemeiaStie.ro: Ce consecinte a avut anxietatea asupra vietii tale?
Lorand: Anxietatea mi-a devenit de-a lungul timpului mama, sora, iubita si amanta. Nu stiu daca as mai vrea sa traiesc fara ea, asa de bine ne omogenizam acum.
A lasat urme adanci asupra mea, m-a maturizat nespus si m-a schimbat! De la copilul foarte rasfatat si fara prea multe principii de viata, iata-ma astazi o persoana sigura pe sine si hotarata!
Dumnezeu mi-a dat doua lectii grele pe parcusul ultimilor 6 ani si eu ma intreb inca unde am gresit, ce-o fi vrand sa-mi transmita?!
FemeiaStie.ro: Cand ai devenit constient de problema ta si ce remedii impotriva ei ai descoperit?
Lorand: Pe vremea cand incepusem sa am simptomele panicii si depresiei, nu se stiam foarte multe despre acest lucru. Initial, medicii de pe ambulante mi-au dat medicamente pentru inima si cap, crezand ca am probleme cu tensiunea si circulatia. Dupa ce m-am indopat bine cu ele, eu ma simteam la fel.
Pana la urma, dupa 2 ani de suferinta grea, cu zeci de drumuri la urgenta si ambulante chemate, multi medici vizitati si foarte multi bani stricati, dupa ce am facut un atac de panica foarte urat, de am crezut ca am murit si ca sunt partas la filmul cuiva care seamana cu mine, am hotarat sa merg la psihiatru si sa ma internez intr-un spital de boli psihice, desi medicii de acolo mi-au zis ca nu e locul meu acolo! M-am incapatanat si am insistat, ca de obicei, crezand ca eu stiu mai bine ce este bine pentru mine.
In carte veti gasi detaliile intregii actiuni. Fara ajutor medicamentos si psihoterapeutic n-as fi iesit la liman linistit.
FemeiaStie.ro: De ce crezi ca tot mai multi tineri sufera de anxietate?
Lorand: Din nefericire traim in Romania anului 2012: prostitutie tv, incultura, violenta de toate tipurile, boli pe care le intalnim la drumul mare, instabilitate, teama si mult tupeu!
Adeseori, sta in puterea noastra sa miscam muntele indiferentei, al relei vointe in cazul celor care abuzeaza de bunul nostru simt, muntele frivolitatii, al tupeului fara limite, al formelor fara fond care ne sufoca agresandu-ne din paginile ziarelor, de pe ecranele televizoarelor, care ne spun cu certitudine ca stiu mai bine decat noi cum trebuie sa traim, sa ne imbracam, sa ne dezbracam, in ce ritm avem voie sa respiram, cum este indicat sa ne crestem copiii, cat de lipsiti de valoare suntem daca nu purtam eticheta hainei la vedere si nu ne ascundem cu maiestrie tristetile, care ne fac de rusine de nu sunt ingropate sub masca de zi cu zi.
Voci galagioase, randuri cu venin, imagini dezgolite, fete sclipicioase, straluciri de o zi, acestea sunt modelele de astazi ale copiilor nostri!
Acestea sunt motivele acestui dezechiblibru psihic si din cauza caruia tot mai multi tineri sufera.
Adeseori ajung sa ia droguri, pentru a putea sa se refugieze undeva din cauza mizeriei din societate. De la droguri la panica si depresie mai este un singur pas.
Pubertini de 13, 14 ani se filmeaza facand sex in toaletele scolii, pe cand eu, la varsta aceea, abia descoperisem jocurile video.
Cum sa nu o luam razna in atata dezmat?
FemeiaStie.ro: Ce sfaturi, ce indrumari le-ai da, din prisma celui care a trecut prin asta?
Lorand: Nu sunt in masura sa dau sfaturi. Pot doar sa indemn spre o viata echilibrata, spre teluri si exemple reale, valoaroase! Din pacate, omul este construit astfel incat abia atunci cand da cu capul de ceva si simte durerea, reuseste sa se schimbe. Pana atunci nu vrea sa auda de pilde! Abia dupa ce cadem si ne lovim si simtim durerea, ne intrebam de ce am cazut...
FemeiaStie.ro: In inchiere as vrea sa ne vorbesti putin despre colaborarea ta cu Andreea Marin Banica, dar si despre ultimul tau proiect incheiat Mister Maramures.
Lorand: Colaborarea cu Andreea Marin Banica s-a produs asa, parca destinul a facut sa o contactez si ea sa raspunda afirmativ.
Am sunat-o cu convingerea ca este musai sa ma asculte si a facut-o! Am intepenit!
Cea care era modelul meu de reusita si conduita in viata m-a frapat cerandu-mi mai multe detalii despre campania "Violenta naste violenta" destinata stoparii violentei domestice.
Dupa ce am pus impreuna bazele unei noi ideologii, mi-a fost alaturi si la lansarea cartii, deoarece si ea a fost victima depresiei. Este un om special, minunat, fata de care ma simt profund indatorat!
Cel mai recent proiect al meu, concursul "Mister Maramures: care tocmai s-a incheiat cu "surle si trambite", a strans la un loc, 12 tineri si sute de spectactori. Concursul a avut ca scop, pe langa gasirea celui mai frumos maramuresean cu simtul cel mai civic si cu afinitati reale pentru problemele societatii, strangerea de fonduri pentru cazul unui barbat in varsta de 32 de ani, bolnav de cancer limfatic!
Pe langa acest caz, in saptamana de dinaintea concursului, am organizat un mini cantonament prin care am instruit participantii vis-a-vis de ceea ce inseamna calitatile aspirantului la titlu.
Asadar, incarcati cu analize si controale medicale, medicamente si alimente din partea sponsorilor nostri, am pornit sa le oferim celor mai putin fericiti: de la batranii de la centre, pana la copiii cu dizabilitati si minoritatile etnice. Pentru o vreme le-am adus zambetul pe buze!
Un interviu realizat de: Raluca Burcea
Postat de: Raluca-Burcea Sâmbătă, 24 Noiembrie 2012
anxietate simptome, depresie, anxietate tratament, nevroza, anxietatea
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
