Datoria mamei
Din buchetul celor mai frumoase si inocente amintiri se desprind infloritoare si cu parfum sfant cele in care o regasesc pe ea.
Parca-mi canta in suflet bataile inimii ei de tanara visatoare care ma purta in pantece. Parca ii aud glasul cantat alinandu-mi plansul sperios de nou venit pe lume. Ii simt mangaierea calda si sarutul care mi-au crescut si mi-au hranit spiritul si fiinta.
Tematoare era ea care devenea mama, tematoare cred ca eram si eu. A fost o experinta noua pentru amandoua si reciproc ne-am crescut. Mi-e mama si prietena si sora mai mare.
Ii stiu cantecele, versurile, gandurile, simtirile; pe toate mi le-a dat zestre neprafuita cand am pornit cu pasi sfiosi in lume. M-a invatat credinta si nadejdea, rabdarea si iubirea. Mi-a certat obrazniciile, mi-a tolerat ciudateniile sezoniere ale varstei si toanele cautarilor sufletesti, mi-a cercetat tristetile si melancoliile, mi-a infranat ratacirile, m-a lasat sa gresesc si a plans pentru suferintele mele, m-a sprijinit si imi este alaturi, sustinand visele si telurile de azi.
Ziua femeii
E datoria ei fata de Dumnezeu pe care si-a asumat-o fara preget, inconstient si dedicat. Nu-i nimic prefacut, este doar starea ei suprema de femeie, care si-a cunoscut menirea si si-a urmat destinul.
De ziua femeii cinstim pe cea care ne-a dat viata si care s-a ostenit neincetat, dupa puterile ei, sa ne dea educatie si sprijin. Singura multumire pe care i-o putem darui este viata noastra implinita, sanatos traita, raportata la valori reale si bun simt.
Postat de: Raluca-Burcea Marți, 06 Martie 2012
mama si fiica, iubirea de mama
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
