Functia sau omenia
Functia, oricat de dorita ar fi, nu se poate pastra o vesnicie. Nimeni nu are garantia ca se va pensiona director, de aceea ideal ar fi ca in orice moment seful sa se poarte cu subalternul ca si cum rolurile se pot inversa instant.
Desi seful provine din mijlocul angajatilor, in momentul in care ocupa cu numire cabinetul directorial, uita problemele reale ale profesiei, pretinzand subalternilor imposibilul, nu mai are prieteni sinceri, ci doar informatori. Daca pana mai ieri il stiam in opozitie sau ne tutuiam si mergeam impreuna la un suc, functia il face imun, il privim pe cel pe care il cunoastem de 10-20 de ani si parca avem in fata o moschee.
Schimbarea de atitudine este plina de umor, daca nu ar fi dureroasa. Chiar si accesul la omul simplu de ieri devine restrictionat de functie. Daca in trecut isi explica rational si modest ideile si opiniile, astazi spune plin de importanta: ”Vreau sa faci asa, fiindca asa vreau eu! Nu-ti este clar?”
Sefii toxici sunt cei care te determina sa preferi concediul medical, decat sa te duci la serviciu. Ajungi sa te rogi pentru mantuirea prin boala, mantuirea prin orice strategie, numai sa nu suporti umilintele cotidiene si discordia pe care o seamana intre angajati pentru a domina in pace! In cazul in care va pierde scaunul, un astfel de om va avea neobrazarea sa-ti spuna: ”Mai, intelege ca nu am avut ce sa fac! Aveam raspundere.”
Orice functie am ocupa sa ne gandim in primul rand la raspunderea de a fi om si sa ne purtam cu cei aflati in subordine ca si cum rolurile se pot inversa instantaneu!
Un articol de: Elena Stan
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 11 Martie 2013
functii, cariera, femeia de cariera
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
