Rascrucile de drum, momente de reflexie

puterea_credintei

De cate ori ati simtit ca nu mai puteti, ca nu vedeti nicio cale de rezolvare a unei situatii, ca ati ramas blocati si ca nu mai gasiti nicio salvare sau v-ati retras pentru ca nu mai statea in puterea voastra sa mai faceti ceva? Care a fost acel ultim gand al vostru? Sau catre cine?

Cand ne pierdem controlul pentru a se face voia Lui

Asteptam infrigurata pe holul sumbru, privind pe fereastra copacii plini de frunze ruginii. As fi vrut sa fiu acolo, afara, sa inspir adanc in piept aerul tomnatic pana ameteam. Dar in acele momente un singur lucru il puteam face. Sa ma rog. Sa ma rog sa ma trezesc si sa pot simti din nou aerul rece de afara, sa pot privi cerul, sa pot calca pamantul si sa pot rade din toata inima.

In ultimele zile trecusem prin momente dificile si fusesem la un pas de a-mi pierde viata. Urma sa intru intr-o operatie si imi era o frica teribila. Toata viata avusesem oroare de spitale, medici si…cutite. Dar mai ales, de operatii si mai ales, de anestezia totala. Atunci cand iti pierzi integral controlul asupra ta, atunci cand te lasi pe mana altora si in voia Domnului. Pentru prima data in viata mea realizam ce inseamna cu adevarat sa te lasi “pe val”, ca ego-ul tau nu te mai poate ajuta cu nimic in astfel de momente si ca tot ce iti mai poti spune este “faca-se voia Ta, Doamne”.

Eram acolo, pe acel hol rece, in fata ferestrei care-mi dezvaluia un peisaj colorat si plin de viata si aveam doua optiuni: sa ma las prada deznadejdii si fricii si poate sa fac chiar un atac de panica, sau sa-mi infrunt teama si sa ma rog Ingerilor ca totul sa decurga bine si sa ma vindec. Imi amintesc de un moment in care credeam ca imi voi pierde cu adevarat calmul, nu mai puteam respira corespunzator. Atunci am inchis ochii, am inceput sa ma rog in sinea mea si am cerut ajutorul Ingerilor si al Lui Dumnezeu sa-mi dea putere si sa ma elibereze de emotiile care pusesera stapanire pe mine. Nu stiu daca a durat doua minute, dar dintr-o data am simtit o liniste si un calm care parca imi incalzisera corpul. Atunci am stiut ca sunt protejata si am inteles cat de puternice sunt rugaciunea si credinta.

 

Evolutia personala dupa momentele critice

Astfel de momente cruciale din viata noastra ne ajuta sa vedem lucrurile dintr-o alta perspectiva. Eu stiu ca nu intamplator am avut o astfel de experienta, iar acum inteleg mai mult sensul si rostul vietii mele aici pe pamant. Suntem aici ca vesnici cautatori, este adevarat. Ne dorim sa crestem, sa evoluam, sa stim. Insa in aceasta continua cautare, sa ne amintim sa ne bucuram, sa fim buni, sa zambim, sa actionam cu intelepciune, sa multumim si mai ales sa avem grija de mintea, corpul si sufletul nostru. Sa le oferim ceea ce ne cer. Caci fara un echilibru intre cele trei elemente ale esentei noastre, aceasta cautare poate deveni o calatorie greoaie, o lupta apriga care iti slabeste trupul, iti innebuneste mintea si iti intristeaza sufletul.

 

Bucuria de a trai in prezent

In perioada recuperarii mele am cugetat asupra mea si a ceea ce vreau sa manifest in realitatea mea pe viitor. Imi priveam viata si mi se parea ca un vid enorm se aseaza in fata mea. Pentru ca mai mult ca niciodata, parca nimic din trecutul meu nu mai conta, parca nici nu exista, iar viitorul meu… o ceata si o necunoscuta totala. Si m-am trezit in acest prezent in care aproape nimic nu se intampla, pentru ca tot ce puteam si aveam voie sa fac era sa ma odihnesc. Si am realizat ca ceea ce va urma de aici incolo va fi rezultatul actiunii mele de acum. Da, am plans, dar mi-am sters lacrimile si am ales sa-mi fac momentele prezente mai frumoase cu resursele pe care le aveam atunci: sa ma bucur ca pot petrece mai mult timp cu cei dragi, sa imi sun mai multi prieteni, sa ma ocup de cateva din pasiunile mele artistice, sa meditez si sa citesc. Lucruri pe care abia apucam sa le fac in rutina mea cotidiana.

Am transformat un moment de liniste totala pentru a ma observa mai bine si a-mi da seama ce doresc sa fac cu viata mea de aici incolo. Aceasta grea experienta a venit cu un dar minunat: un moment de reflexie asupra propriei mele vieti pentru a alege un nou drum, pe care inima mea il cere. Si am invatat ca in momentele dificile, sa-mi reamintesc sa ma rog si sa las deoparte ego-ul meu cu toate ale lui, pentru a ma scalda in lumina binecuvantata a Lui Dumnezeu. Asadar, multumesc si faca-se voia Ta, Doamne.

Un articol de: Mihaela Rizea

Nota obtinuta:
9.2 (21 voturi)
1384 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 27 Noiembrie 2014

Etichete pentru acest articol:

rugaciuni, despre rugaciune



S-ar putea sa va intereseze si:

Un om care este interesat de spiritualitate ajunge inevitabil la un moment dat sa se [..]
citeste si comenteaza
Ce stim noi, generatia tanara, despre legionari, dar despre comunism? Cat stim? Cred ca [..]
citeste si comenteaza
In paradisul memoriabil, dupa primul pacat al primilor oameni (ce poate c-ar fi fost [..]
citeste si comenteaza
Pentru cei atrasi de misterios si spiritualitate, care cred in fantome intr-un fel sau [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Sunt femeie si stiu cat de mult apreciez clipele pe care mi le dedic in totalitate. Orice femeie se [..]
citeste si comenteaza
Motto: cumva inima vibreaza in permanenta, venerand un arhetip interior, insa nici pe ea n-o mai [..]
citeste si comenteaza
Ce-ar fi sa faci niste fursecuri? Sunt foarte usor de preparat, iti ajung toata saptamana si le [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate