Despre viata si oameni
Viata ne vorbeste mereu. Fara cuvinte sclav al rutinei, al obisnuintei, am uitat sa ascult viata, am uitat sa traiesc, am uitat ca verbul, actiunea de care este legata invariabil viata, este a trai.
Am uitat ca a trai nu inseamna doar a te naste, a respira, a muri. Cati dintre noi mai avem astazi timp pentru viata? Pentru viata noastra si nu a celor care ne formeaza familia, prietenii sau cunoscutii?
Cate clipe petrecem astazi, de-a lungul unei zile, pentru a vorbi cu noi insine, pentru a raspunde la intrebarile pe care nu le striga sufletul?
Cotidianul si-a pus amprenta asupra vietii noastre, cautarea bunastarii materiale a devenit un tel pentru multi dintre noi, pentru ca numai asa suntem ''in randul lumii''. Incerc sa dau valoare nenumaratelor secunde, sa inteleg notiunea timpului. Fara indoiala, pe drumul existentei noastre devenim. In fiecare clipa, timpul ne marcheaza trecerea minutelor, zilelor, anilor. In orice clipa, o viata moare, lasand loc nasterii, noului inceput.
Fizic, viata este inchisa in limite: inceput-sfarsit, nastere-moarte, limite intre care ceasornicul neobosit al vietii numara secundele trecerii.
Merg pe strada, si pe fetele oamenilor se poate citi tristetea, dezamagirea, in locul unui zambet si al bucuriei ca vara a sosit printre noi. Farmecul si frumusetile naturii trec neobservate si parca uitate demult de oamenii pe al caror umeri atarna grijile zilnice. Intrebari se nasc mereu in constiinta mea.
De ce nu incercam sa fim noi? De ce ne multumim sa traim in rutina, normal, obisnuit? Viata a devenit electronica. Artificialul imprumuta tot mai mult amprenta viului. Riscam sa devenim roboti ''vii, cu inima de piatra''. In jurul nostru, zambetul ascunde interesul, omenia izvorata din inima este ascunsa in adancul fiintei de teama de a nu aluneca in ridicol.
Frumusetea si bunatatea unui suflet nu vin doar ca o contemplare a fizicului, a pamantescului, ci exista acolo, in adancul fiintei, depinde de noi cum o valorificam si cat daruim vederii.
Indraznesc sa cred ca a trai inseamna a te elibera de compromisuri, a fi tu, asa cum esti creat. Sa traim azi, prezentul, nu viitorul, sa fim noi insine astazi nu sa planuim sa devenim maine.
Calatoria vietii nu a luat sfarsit pentru multi dintre noi. Viata este atat de scurta si parsiva incat trebuie traita cu frumusetile, bucuriile, piedicile pe care le intampinam nu sa ne dam batuti si sa ne batjocorim reciproc.
Am intalnit cazuri cand astazi am stat de vorba cu oameni cunoscuti, sateni sau prieteni de suflet, iar a doua zi am primit vestea ca s-au stins. Raman doar clisee in viata, parca niste episoade succesive dintr-un film si amintirile. Prietenia adevarata, sinceritatea, increderea, ajutorul reciproc, respectul au ramas doar notiuni psihologice date uitate de mult uitarii. Poate daca am fi mai buni unii cu altii, ne-am respecta reciproc si nu am barfi pe la spate, ne-am ajuta in momentele critice ale vietii, societatea s-ar schimba. Iar aceasta schimbare ar fi benefica pentru noi toti. 
Raman uimita cand din diverse motive oamenii se cearta, in loc sa aplaneze orice conflict si calca pe cadavre si mint pentru a obtine ceea ce-si doresc in locul cinstei si a respectului cuvenit.
Doar copiii sunt cei care au ramas cu sufletele inca curate pana nu inainteaza in varsta si nu iau contact cu realitatea crunta.
Un articol de: Anca Dinu
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 06 Iunie 2015
despre oameni, despre viata, sfaturi de viata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
