A incepe sa-i citesti unui copil chiar de la nastere nu este o pierdere de timp, asa cum poate cred unii parinti. Lectura creeaza o conexiune inca de la inceput intre parinte si copil, prin tonul cald folosit si prin rostirea cuvintelor melodioase ale povestii. In plus, cu cat i se vorbeste mai mult unui bebelus, cu atat el va deprinde mai repede abilitatea de a asculta, a intelege si mai apoi chiar de a reproduce.

► Insa exista cateva diferente foarte clare intre felul in care i se citeste unui bebelus si felul in care i se spune povestea unui copil. In primul rand, unui nou-nascut i se citesc de cele mai multe ori doar fragmente, pentru a se obisnui cu vocea parintelui si cu ritmul lecturii. Lectura este chiar un „dialog” intre parinte si bebelus, pentru ca si cel mic raspunde in felul lui cuvintelor auzite, prin miscarea mainilor si a picioarelor, prin respiratie mai alerta sau alte semnale corporale care indica interes si buna dispozitie. Asa ca, dupa citirea unui paragraf, mama sau tatal trebuie sa-i dea celui mic posibilitatea sa raspunda prin astfel de elemente non-verbale. Mai mult, in timpul lecturii, adultul trebuie sa-l lase pe cel mic sa-i vada figura, pentru a-i studia si intelege mimica fetei, corelata cu tonul vocii.

Tonul de adresare al parintelui trebuie sa fie cald, ritmat, iar cuvintele trebuie rostite clar, pentru ca bebelusul sa le inteleaga corect. Din pacate, multi dintre adulti, pentru a-si arata afectiunea, se adreseaza celor mici folosind cuvinte pronuntate intentionat gresit si o multitudine de diminutive, aspecte ce pot periclita intelegerea si procesul de invatare al acestora.

► In cazul unor copii mai mari, parintii vor citi in general toata cartea. Este foarte important ca povestea sa fie aleasa de comun acord, pentru ca cel mic sa se simta implicat in proces si sa faca totul cu placere. Parintele si copilul pot incepe, inca din timpul lecturii, o discutie pe marginea unor cuvinte nou intalnite sau a unor aspecte de care cel mic intreaba. Daca aceste aspecte se regasesc si in actiunile sau experienta lui, copilul va fi chiar mai interesat. Iar la sfarsitul lecturii, parintele si copilul pot discuta despre impresii, lectii sau valori invatate si informatii noi intalnite.

Atunci cand citeste, adultul trebuie sa foloseasca un ton adecvat, usor dramatic, si o expresivitate verbala, dar si non-verbala. Mimica si gesturile ample trebuie sa sustina neaparat cele citite. Mai mult, este foarte important ca o carte sa aiba si ilustratii, pentru ca cel mic sa dea un sens mult mai usor cuvintelor auzite. In plus, niste ilustratii de valoare pot cultiva inca din copilarie gustul lui pentru frumos si pentru arta.

Editura Cartea Copiilor ofera multe carti pentru varste mici – “Prima mea carte despre culori”, “Prima mea carte despre numere” (editii bilingve, in limba romana si in engleza), “Omida mancacioasa” si “Vrei sa fii prietenul meu?”. Toate acestea au pagini cartonate si colturi rotunjite, pentru a avea caracteristicile unor adevarate jucarii, atractive, rezistente si mai ales sigure pentru bebelusi.

Cartea Copiilor ofera si povestiri in versuri, cum este seria ce o are ca personaj central pe fetita-iepuras Miffy (“Miffy”, “Ziua lui Miffy” si “Bicicleta lui Miffy”). Limbajul cartilor este usor de inteles, datorita cuvintelor simple, imbinate in strofe rimate. Textele sunt astfel pline de muzicalitate, iar copiii le iubesc si le retin cu usurinta. In plus, imaginile create de autorul Dick Bruna sunt bidimensionale si bine conturate, ceea ce le face usor de identificat de catre copiii de cele mai mici varste.

Pentru copiii mai mari, Cartea Copiilor pune la dispozitie povesti cu talc insotite de ilustratii de valoare, create de artisti renumiti la nivel international: Anita Jeram („Ghici cat de mult te iubesc”), Nami Adachi („Scoala ursilor”), Silke Leffler („Balul florilor”) sau Mauri Kunnas („Mos Craciun”).

Postat de: Advertorial-Editor Joi, 20 Ianuarie 2011