Relatia dintre nora si soacra, e loc si de mai bine?
Multe si felurite sunt povestile din folclor care circula pe tema relatiei controversate dintre socre si nurori. De cele mai multe ori, aceste mici istorisiri picante se invart in jurul luptei pentru putere care pare sa defineasca legatura dintre cele doua, ambele fiind la fel de interesate sa ocupe prima pozitie.
Viziunea soacrei
Se spune ca majoritatea mamelor de baieti sunt posesive si hiperprotectoare, chiar si atunci cand odraslele lor au crescut si simt nevoia sa se desprinda de abundenta implicarii materne in viata lor. Privindu-i in continuare ca pe niste fiinte neajutorate ce au nevoie de indrumarea si grija lor constanta, mamele se simt indreptatite sa stie tot ce se intampla cu acestia, sa le influenteze permanent deciziile si sa le ofere aprobarea sau dezaprobarea, dupa propriul sistem de valori. Desi ajunsi la varsta maturitatii, barbati in toata firea, mamele refuza sa le accepte independenta, interpretand dorinta lor de detasare ca pe o cruda si nemeritata respingere. Acest sentiment al distantarii fiului se accentueaza atunci cand in viata acestuia apare cea care ii va deveni prietena, iubita si, in cele din urma, sotie.
Privindu-o ca pe o rivala periculoasa, proaspata soacra traieste cu impresia ca este intr-o continua competitie cu nora ei, simtind acut nevoia de a-si apara si reconfirma, cu fiecare ocazie posibila, statutul de “cea mai importanta femeie” din universul fiului sau. Lupta pentru a avea intaietatea dragostei lui, folosindu-se uneori si de “arme” mai putin ortodoxe. Nu accepta ca parerea acesteia sa aiba o greutate mai mare decat propria parere sau ca influenta ei sa fie decisiva in ceea ce priveste pozitionarea barbatului fata de o anumita problema. Este intruziva si tolereaza cu greutate granitele stabilite de sot si sotie ca delimitand taramul casniciei lor, al intimitatii si al vietii de cuplu. Toate aceste pretentii ale soacrei mari sunt perfect justificate, in viziunea sa, mai ales daca exista o dependenta financiara a cuplului fata de aceasta.
Bineinteles, exista si cazuri in care mamele de baieti, desi continua sa ii priveasca pe acestia ca fiind ratiunea lor de a trai, sunt capabile sa le acorde libertatea de care au nevoie pentru a se forma ca fiinte independente si pentru a-si aranja viata de familia dupa bunul lor plac. Cazul contrar este intalnit in special in situatia mamelor singure sau a celor neimplinite in propria viata de cuplu, a acelor mame care si-au investit resursele emotionale exclusiv in relatia cu fiul, fara a avea propriile obiective sau planuri de viitor.
Viziunea norei
Dificultati in a se acomoda cu noul rol apar, cu siguranta, si in cazul norei. Dornica sa-si creeze, alaturi de partenerul ales, propria viata de familie, separat de parinti, frati sau surori, aceasta poate deveni sensibila la tentativele mai mult sau mai putin diplomate ale soacrei de a se implica in viata de cuplu. Este adevarat, ce-i drept, ca anumite nurori pot vedea intentii ascunse si dovezi ale spiritului dominator al soacrei chiar si acolo unde ele nu sunt, ridicand bariere nejustificate impotriva acestui intrus de temut, denumit “soacra”.
Gradul de toleranta pe care nora il manifesta fata de mama sotului depinde, in mare masura, si de nivelul ei de autonomie fata de propriii parinti, de pragul maturitatii sale, dar si cat de dependenta/independenta este ca personalitate.
Exista si situatii in care neintelegerile dintre soacra si nora sunt preluate, de fapt, din cadrul relatiei pe care sotul o are cu mama sa, in acest caz nora devenind aliat al barbatului si fiind prinsa undeva la mijloc, in imposibilitatea de a-si dezvolta propria relatie cu soacra. La polul opus, se afla acele cazuri in care sotia este cea care il determina pe sot, prin atitudinea negativa manifestata fata de soacra, sa intre in conflict cu aceasta.
Lipsa unor valori comune, apartenenta la generatii diferite, perspectivele opuse de viata pot constitui, fara doar si poate, sursa interminabilelor discutii dintre nora si soacra. In asemenea situatii-limita, compromisul nu este niciodata considerat o solutie de catre acestea, deoarece atat nora, cat si soacra sustin ca sunt indreptatite sa lupte pentru “cauza” lor: nora – deoarece aspectele dezbatute privesc viata sa, respectiv a sotului si, prin urmare, lor le apartine decizia finala, fara drept de apel, iar soacra – deoarece este Mama si considera ca, invariabil, are un cuvant de spus in viata fiului ei, indiferent de context.
Cum poate fi imbunatatita relatia dintre nora si soacra?
Pentru a fi atins un consens, chiar si unul rudimentar, este nevoie ca, atat nora cat si soacra, sa fie dispuse sa se inteleaga pe sine si sa se inteleaga reciproc.
Aceasta performanta (pentru ca nu este nicidecum un lucru usor de infaptuit) poate fi atinsa doar cu rabdare, cu un anumit grad de detasare care sa le ajute pe ambele sa se puna in pielea “adversarei” si, bineinteles, cu disponibilitatea de a o asculta pe cealalta – nu doar de a o auzi, ci de a o asculta, caci, cum altfel poti intelege ce asteapta celalalt de la tine daca esti un zid in fata lui atunci cand iti vorbeste?
Socra, adesea maestra a intrebuintarii santajului emotional atunci cand simte ca pierde teren in fata norei, regretand ca fiul o consulta exclusiv pe aceasta pentru luarea deciziilor, este invitata sa isi dea raspuns la cateva intrebari: Chestiunea aceasta in care doresc sa ma implic ma priveste in mod direct pe mine? Mi s-a cerut sau nu parerea in aceasta problema asupra careia urmeaza sa ma pronunt? Imi iubesc in mod altruist fiul si nora, astfel incat sa le respect nevoia de independenta, fara a ma simti data la o parte? Inteleg care-mi este rolul in viata fiului meu si care este rolul sotiei in viata lui?
Nora, pe de alta parte, este binevenita a se gandi la urmatoarele aspecte:
Sunt legitime limitele pe care le-am stabilit in ceea ce priveste implicarea soacrei in viata noastra de familie? Ii port respectul care i se cuvine in calitate de mama a sotului meu? Stiu sa fiu vehementa atunci cand depaseste granitele trasate, fara a o ofensa intr-un anumit fel? Inteleg care-mi este rolul in viata sotului meu si care este rolul mamei in viata lui?
Reusita depinde, in mod cert, si de alti factori pe care nu ii putem controla personal (fie ca suntem nurori, fie ca suntem soacre), dar, chiar si asa, incercarea merita a fi facuta!
Un articol de: Genia Viziru
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 13 Ianuarie 2014
soacra, nora, conflict, familie
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
