Dezastru, cum trece timpul?

Este foarte convenabil sa cochetezi cu dezastrul, cand esti inca tanar (hai sa spunem…40 ani).
“Aveti copil de 20 ani??? Dar cand l-ati facut, doamna, de aratati asa tanara?”
Chiar daca ti se pare o politete, iti place. Te simti bine, pentru ca atunci iti permiti sa cochetezi cu varsta.
Si iti vine chiar sa “te dai batrana”, doar pentru a mai primi un compliment: “Eeee, nu eram chiar asa tanara cand am nascut! Am si eu o varsta!”…
”Dar nu o aratati!”
ASTA vrem sa auzim noi, femeile.
Din pacate…dupa inca o vreme, nu mai e la fel. Orice ai face, oricat de slaba ai fi, oricate “smacuri” ai pune pe fata…tot ti se vad “inelele” (ca la copaci, nu? Li se numara inelele, pentru a li se determina varsta. Noi, femeile, ne tradam adevarata varsta – cu toate operatiile estetice, cu tot – prin pielea gatului si a mainilor. Acelea nu pot fi masluite, orice ai face)…Si te trezesti ca, atunci cand mai incerci sa cochetezi cu varsta (a se citi “dezastrul”)…nu ti se mai spune nimic, in schimb.
Iar tu incerci: “Am copil de 24 ani!”
Si tace.
Iar tu gandesti: “E clar. Ori nu a auzit, ori mi-a vazut “inelele”. Cre’ ca trebuia sa-i spun ca sunt bunica, poate atunci mi-ar fi zis: “Asa tanara, sunteti bunica? “…
Asta e realitatea, vrand-nevrand. Timpul trece peste noi. Noi nu putem trece peste el.
N-am suportat niciodata imbracamintea incomoda – trebuie sa ai grija mereu cum stai.
N-am suportat niciodata machiajul cu fond de ten, pudra etc – trebuie sa te abtii atunci cand te gadila ceva pe fata si vrei sa te scarpini, dar nu poti, ca se duce smacul…Daca te gadila ceva la coltul ochiului, e si mai tragic ca, daca te scarpini, ti se duce rimelul ori dunga de creion dermatograf pe care te-ai chinuit o ora sa-l faci sa arate la fel ca la celalalt ochi…
Toate acestea mi s-au parut mereu o corvoada.
Insa acum imi dau seama ca, de fapt, imi permiteam sa cochetez cu dezastrul. Tanara fiind, nu aveam nevoie de toate aceste artificii. Puteau sa imi curga si smacurile, si dermatograful, si rujul…tot frumoasa eram, datorita varstei.
Acum…trebuie sa am grija sa stau intr-un anume fel, pentru a nu mi se vedea colacelul de pe burta (chiar daca am imbracaminte lejera), trebuie sa zambesc intr-un anume fel, pentru a nu mi se observa obrazul usor cazut … Pe acestea nu le pot astupa, prin smacuri. Exista. Le vad in fiecare zi.
Dar…
Inca mi-as mai dori sa “cochetez cu dezastrul”.
Inca as mai vrea sa fiu frumoasa, in ochii celor care ma privesc.
Inca nu sunt pregatita sa depun armele feminitatii mele.
…Insa, pe de alta parte, nici nu vreau sa devin vreo “madam Caliope”, intepenita intr-un timp al tineretii mele.
Asa ca…ma resemnez sa ma accept asa cum sunt (si sa accept ca trebuie sa stau, ori sa zambesc “intr-un anume fel”, pentru a ma consola cu gandul ca incerc sa-l pacalesc macar pe cel drag mie).
DAR…pe masura ce trece timpul si mai vad ca mai apare un rid sau o pata…imi dau seama ca toate se intorc:
Daca pana acum am cochetat eu cu dezastrul…acum dezastrul a inceput sa cocheteze cu mine…
Un articol de: Teoana
Photo by: pexels.com
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 20 August 2018
despre varsta, trecerea timpului
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum poti alege rochia potrivita pentru un eveniment de tip cocktail?
- Strategii eficiente pentru imbunatatirea performantei masculine
- Rutina ideala de ingrijire a pielii cu produsele cosmetice Farmec
- Cum sa recunosti si sa tratezi cele mai comune probleme de piele la animalele de companie
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor