Literatura rusa. Femeia dostoievskiana intre ratiune si pasiune
Nu exista suflare feminina care sa nu fie impresionata de scrierile lui Dostoievski, de stilul sau inconfundabil si de felul in care reuseste sa contureze imaginea femeii din toate timpurile.
Principiul „pro” si „contra” sta la baza artei dostoievskiene; de aici si preferinta sa pentru personaje cu trairi contradictorii, macinate de cele mai puternice suferinte sau dominate de cele mai mari bucurii. Sufletul feminin este un abis ale carui adancimi nu sunt niciodata masurate. Capabile sa-si dea sufletul pentru cel iubit, femeia dostoievskiana se uita pe sine, reusind sa atraga atentia cititorului tocmai prin acest sacrificiu; pentru aceasta femeie salvarea celui de langa ea capata intotdeauna prioritate.
Senzuale si cochete, simple si nu tocmai detinatoare ale unor frumuseti iesite din comun, ele stiu mereu cum sa asculte, cum sa sfatuiasca si cel mai bine stiu cum sa iubeasca. Dostoievski descrie cu maiestrie trairile, gesturile, mimica pana la detaliu ca si cum intr-o alta viata ar fi fost femeie.
Ca o privire intr-o oglinda a sufletului, rezultatul este acelasi: ele stiu cum sa contureze imagini pline de viata, stiu cum sa coloreze acel Petersburg in alb-negru, plin de igrasie si epileptici.
Figuri ale fatalitatii: Nastasia Filippovna (Idiotul) si Grusenka (Fratii Karamazov) nu au trecut prin drumul alunecos al vietii fara sa nu faca scenariul vreunei crime; astfel Grusenka va purta pecetea acestei mortii, desi este nevinovata. Ea il sustine pe Dmitri, vinovatul moral al acestei crime, ba mai mult ei uneltesc un plan de evadare. Aceasta femeie frumoasa reuseste, prin simplul joc al privirii, sa atraga atentia tuturor cunoscutilor. Incercand sa pastreze o imagine de suprafata, se lasa prea putin cunoscuta in interior.
Nastasia Filippovna este purtatoarea unui destin tragic. Osciland intre doi barbati: Miskin si Rogojin, ea va trece de la unul la altul, din mireasa unuia va fi mireasa celuilalt, dar pentru ea acest vis al oricarei femei se va stinge inainte de vreme: noaptea nuntii este echivalenta cu momentul de veghere al mortului. Frumoasa, puternica, ea reprezinta pentru Miskin singura fiinta care il ajuta sa gandeasca si sa se manifeste singur; fara ea se simte pierdut, poate de aceea dupa moartea eroinei se va intoarce in sanatoriul din Elvetia.
Printul petrece momente frumoase si impreuna cu Aglaia (Idiotul). Copila-femeie este macinata de trairi contradictorii, luptandu-se cu sine pentru a nu recunoaste ca este de fapt îndragostita. Ea este singura care reuseste sa vada adevarata fata a lui Miskin: el se afla deasupra tuturor, nimeni nu reuseste sa-l egaleze. Bunatatea si sinceritatea lui il deosebesc lejer dintre „animalele” printre care isi scurge dilematic existenta. Mezina familiei reuseste sa capteze atentia prin firea ei rebela, batand adesea din picior ca o fetita razgaiata. Vede in Nastasia Filippovna o rivala, dar o rivala pe care o priveste dincolo de aparente:o femeie aparte; ea nu-i va saruta „ manusica”, asa cum face Katerina Ivanovna (Fratii Karamazov) rivalei sale. Aglaia este realista, dar ii lipseste curajul de a spune lucrurilor pe nume. In final, se va despariti de familie, casatorindu-se fara acordul lor.
Katerina Ivanovna (Fratii Karamazov) inca de la inceput este diferita; ea nu cade prada cuceririlor lui Dmitri Karamazov, un tanar care traieste printre mondenitati. Tocmai aceasta atitudine il va atrage pe Mitea si va reusi s-o aduca in fata lui prin imprumutul pe care il acorda tatalui ei. Acum este randul Katiei sa se simta atrasa de acest barbat caruia ii trimite o scrisoare in care se ofera sa se transforme in sclava lui. Logodna formala a celor doi va dura pana in clipa in care Mitea o va cunoaste pe Grusenka. Sceneriul incepe sa se contureze, caci Katia, desi constientӑ ca inima lui Mitea nu-i va apartine niciodata, insista sa devina umarul pe care el va plange in urma suferintelor cauzate de Grusenka. In tot acest timp cel care sufera in tacere pentru Katia este Ivan; eroina va realiza mai tarziu ca Ivan este sufletul de care are nevoie inima ei zbuciumata. Contradictiile care ii macina sufletul sunt evidente in cazul procesului fostului ei logodnic: in prima marturie il sustine, dar in urma unei porniri arata biletul compromitator.
Imaginea Soniei (Crima si pedeapsa) ca intruchipare a intregii suferinte omenesti completeaza tabloul tipologiei feminine dostoievskiene. Iubindu-i pe ceilalti mai mult decat pe sine, va deveni salvarea lui Raskolnikov. Ducand o viata umila, alaturi de marea ei familie, se decide sӑ se vandӑ (30 de ruble-cifra simbolica), dar acest lucru nu-i afecteaza puritatea sufleteasca. Vinovat de acest drum pe care eroina l-a ales, este Mediul, caci mizeria este „un viciu” fara remediu. Toata greutatea este ladata pe umerii si-asa prea aplecati ai bietei Sonicika. Urmarind fiecare pas al lui Raskolnikov in drumul lui spre sectie, Sonia este asemeni Mariei ce urmareste indurerata Drumul Fiului la rastignire. Imagine a mantuirii, ea este pentru Raskolnikov luminita de la capatul tunelului. Nu-l judeca, nu face decat sa-l duca pe drumul cel bun, iubindu-l neconditianat.
Asadar, femeia dostoievskiana se regaseste in fiecare dintre noi; iubind, gresind si zambind ne conturam propria poveste scrisa pe paginile de ceara ale destinului.
Postat de: Magda-Vladau Vineri, 24 Ianuarie 2014
Dostoievski, femeia, ratiune, pasiune, literatura rusa
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
