O clipa la cruce
Cu bratele incarcate cu flori, primavara a coborat usor pe pamantul inca inghetat si zgribulit, ascuns sub mantia subtire a unei zapezi tarzii. La atingerea ei, ghioceii au iesit sa se scalde in lumina palida a soarelui si firele de iarba au inceput sa inverzeasca.
Gradinile s-au trezit din amorteala si au privit cu mirare covoarele de viorele si branduse, lalele si zambile, frezii care se asteneau peste pamantul rece. Copacii s-au leganat usor sub atingerea vantului si-au inceput sa se imbrace cu muguri proaspeti. Doar pasarile uimite isi scuturau penele ciufulite, nestiind daca ar trebui sa inceapa sa cante…
Am auzit si eu soapta primaverii si am iesit in curte s-o intampin! Totul in jurul meu se trezea la viata, fara zgomot, fara graba! Natura invia, pregatindu-se sa sarbatoreasca impreuna cu oamenii praznicul Invierii Domnului Isus Christos! M-am desprins cu greu din visare si am incercat sa intru in rutina zilei. Gandurile poposeau cateva clipe in prezent, apoi zburau neobosite acasa, in Romania. Acolo, cei dragi se pregateau si ei pentru sarbatoarea Pastelui. Amintirile din vremea copilariei au ramas adanc sapate in mintea si inima mea! Parca auzeam din nou glasul mamei care repeta aceleasi cuvinte in fiecare an “Sa nu uitati ca duminica Il sarbatorim pe Christos cel Inviat din morti. Sa nu uitati crucea, suferintele, moartea rascumparatoare. Sa nu uitati ca Dumnezeu a dat totul, din dragoste pentru fiecare dintre noi! Sa nu uitati….!” Am plecat sa cumpar cele de trebuinta. In jurul meu era atat de multa graba, incat parea ca fiecare om alearga sa prinda ultimul tren. M-am intors tarziu acasa, bucuroasa ca scapasem de multime. Urma sa incep pregatirea bucatelor pentru masa de sarbatoare, insa mintea mea se intorcea la acelasi gand “Sa nu uitati crucea, suferintele, Invierea!”
Seara am iesit in curte sa ma odihnesc si am hotarat sa ma duc pentru o clipa la cruce. Gandul a plecat fara sovaiala si s-a oprit pe culmea unui deal plesuv. Nici un fir de iarba nu indraznise sa rasara acolo. Nici o floare nu-si raspandea acolo parfumul. Pamantul era numai bolovani si pietre. In sufletul trecatorilor erau tot numai bolovani si pietre. Pe cruce, intre doi talhari de drumul mare, Isus Christos platea pretul pacatului meu. Mainile care au pus fiecare planeta pe orbita, zvacneau acum prinse in cuiele rastignirii. Picioarele care calatorisera neobosite, ducand tuturor vestea impacarii cu Dumnezeu, lasau acum sa cada pe pamant sangele Rascumpararii. Suferinta era atat de cumplita incat n-o puteai privi fara sa te cutremuri. Gandul a plecat ingrozit de acolo si s-a intors in curtea acoperita de iarba primavarateca. Am fost o clipa la cruce…. Apoi a fost noapte…..
Dimineata Invierii s-a aratat vesela si plina de pace. In timp ce priveam natura imbracata de sarbatoare, gandul s-a intors la cruce. Nu mai era nimeni acolo. Cativa trecatori plictisiti isi carau poverile pe drumul prafuit. La poalele dealului, o gradina frumoasa adapostea un mormant gol. Pietrele, iarba, florile, vantul spuneau tuturor “A inviat Christos!” Doar Maria mai cauta trupul pentru imbalsamare, dar cand L-a intalnit pe Domnul, a vazut si a crezut. Ne apropiem si in acest an de sarbatoarea Invierii Domnului Isus Christos. In iuresul pregatirilor, te invit sa te opresti o clipa la cruce. Acolo a fost platit pretul pacatului tau. Apoi du-te la mormantul gol, priveste si crede! Bucura-te caci Christos a Inviat, ca fiecare dintre noi s-avem Viata! CHRISTOS A INVIAT!
Un articol de: Liliana Botea
Tempe, Arizona, SUA
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 22 Aprilie 2013
despre inviere, despre hristos
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
