Atitudine de recunostinta
V-ati gandit vreodata la aceasta expresie: atitudine de recunostinta. Este atat de familiara si totusi o uitam atat de des. Uitam ca tot ceea ce avem este datorita lui Dumnezeu si nu meritelor noastre personale.
Ne trezim in fiecare dimineata si vedem lumina soarelui strecurandu-se printre dantela perdelei, fara sa ne gandim macar ca am fi putut muri in somn si totul s-ar fi naruit.
Avem in fiecare zi mancare fara ca macar sa fim multumitori pentru ea. Uitam sa ne rugam inainte de masa, ca si cum mancarea ar fi un drept de-al nostru si nu dar primit de sus.
Uitam sa fim multumitori si pentru secundele, minutele si orele fiecarei zile. Dar ne plangem ca timpul trece repede.
Uitam sa multumim pentru familie si pentru prieteni. Dar nu uitam sa-i criticam pentru ca nu sunt asa cum vrem noi sa fie.
Uitam sa multumim pentru ca avem posibilitatea sa ne rugam. Dar nu uitam sa ne plangem atunci cand Dumnezeu nu ni se mai descopera.
Uitam sa multumim pentru aer. Dar strigam atunci cand ne simtim sufocati.
Uitam sa multumim pentru oportunitati. Dar atunci cand toate usile ni se inchid ne simtim frustrati.
Am uitat sa fim multumitori si nu mai avem o atitudine de recunostinta. Credem ca totul ni se cuvine si ne-am obisnuit sa primim totul inca dinainte de a cere. Daca lumea aceasta ne-a invatat ceva, este ca noi trebuie sa primim totul fara sa mai fim multumitori. Pentru a trai bine si cu inima impacata trebuie sa fim si recunoscatori pentru tot ceea ce primim.
Un articol de: Diana Petrisor
Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 05 Septembrie 2012
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
