In drum spre Sfantul Mormant al Parintelui Arsenie Boca
Dupa un drum greu, plin de incercari, dar cu credinta, am ajuns la destinatia dorita. Luandu-mi in bagaj: credinta, rabdarea, speranta, bunul simt si familia plecam dimineata la ora 5:00 spre Prislop. Afara vantul rece ne cuprindea trupurile amortite de somn si dimineata abia se ivea. Un rasarit de soare splendid care incepuse sa se contureze pe marginea peisajului care urma sa ne completeze drumul.
De la Pitesti pana la Valcea am avut un drum de cosmar: accidente cu oameni in stare de soc si masini busite. Copilul s-a speriat, dar am reusit sa ne linistim odata intrati in Horezu.
Traficul greu, cu oameni grabiti si impinsi de mana timpului si de grija supravietuirii spre destinatii indepartate, parea ireal.
Ajunsi pe soseaua Transalpina ploaia s-a dezlantuit, norii s-au deschis parca sa ne inghita si ceata nu voia sa ne permita continuarea drumului. Frigul si spaima ne inghetase sufletele si doar liniile trasate cu galben pe sosea erau singurele noastre indicii. Peisajele si muntii au ramas doar o amintire pentru noi, imagini admirate candva la TV. Un alt cosmar din care am reusit sa ne desprindem abia dupa doua ore de parcurs in care ploaia ne biciuia din toate partile, iar noi ne rugam sa se termine. Dupa un drum atat de anevoios a rasarit si soarele care ne incalzea sufletele impietrite de frica si de ploaie. Intrati pe drumul de Tg.Jiu, plin de gropi, un drum de tara, am putut admira casele construite intr-un stil aparte, capitele de fan proaspat si din cand in cand cate un om pe strada...peisajul unui sat pustiu uitat de lume, in mijlocul tarii. Ajunsi la Hateg am admirat frumusetea orasului, bisericile in stil gotic, casele care nu erau imprejmuite de garduri ca prin alte zone si oameni primitori, deschisi spre cunoastere.
O lume parca desprinsa din povesti, fiecare cu povestea ei de viata si casele pecetluite cu numele lor: Casa Tudor, Casa Maria, Casa Lia...
Cititi si despre Rascrucile de drum, care este rostul lor?
La Manastirea Prislop
Scotand din bagajul nostru mare credinta si speranta, la ora 17:30 plecam spre Sf. Mormant. Parcurgand cei 4 km de aglomeratie, nervi, asteptare, nerabdare, ajungem la Manastirea Prislop. Coborand din masina peste tot in jur o mare de oameni, autocare oprite si oameni de la copii pana la batrani. Nu as fi crezut vreodata ca atatia oameni sunt bolnavi, fie fizic, fie psihic, fiecare venit cu un scop sa se roage Sf. Parinte. Drumul pana la Sf. Mormant l-am parcurs prin multime, prin pareri si impresii impartite de oameni, rugandu-ma cu sufletul deschis pana am ajuns la mormant.
Fericita ca aceasta mare dorinta a mea am reusit sa o indeplinim, am coborat sa luam suveniruri, dar parca zburam si ii multumeam Sf. Parinte ca desi am trecut prin grele incercari am ajuns la destinatia dorita. O forta puternica a reusit sa schimbe ceva in mine si sa ma faca sa simt ca traiesc. O experienta unica in viata de la care am invatat un lucru: daca iti doresti ceva in viata trebuie sa lupti, sa speri, sa ai rabdare pentru ca in final vei reusi. Iar incercarile si esecurile sunt date pentru a invata sa pretuim speranta, respectul, iubirea fata de aproapele nostru.
Un articol de: Anca Dinu
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 28 Septembrie 2015
despre credinta, pelerinaj arsenie boca, sfantul mormant arsenie boca
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Creeaza o ambianta Zen intr-un Sushi Bar: idei de amenajare si decor
- Ergoterapia si Parkinson: Cum sa imbunatatesti calitatea vietii prin activitati zilnice
- Microfoanele lavaliera vs. microfoanele shotgun: care este mai potrivit pentru podcast?
- Stilouri Pelikan: ce sa alegi pentru copilul tau?
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
