Scrisoare catre o ipohondra
Draga prietena,
Timpul trece neiertator peste noi toti…Sunt mai bine de doua luni in care nu am reusit sa-ti scriu niciun rand, fiind plecata cu treburi urgente la Paris. De copil imi doream sa vizitez acest oras si, iata, ca dupa mai bine de 30 de ani am reusit. Tare mult mi-as fi dorit sa colindam amandoua magazinele, sa ne cumparam cate un costum sau poate o palarie, sa stam linistite intr-o cafenea si sa ne savuram cafeaua…Dupa atata agitatie la birou, simt nevoia sa iau o pauza, sa evadez din mormanul de dosare care, cu siguranta, ma vor astepta cuminti la intoarcerea mea din vacanta. Sunt momente in an, in viata noastra – in care trebuie sa fim putin egoisti, sa lasam deoparte alte preocupari, sa ne facem mai mult timp pentru noi, sa traim cu adevarat, din plin.
Draga mea prietena, nu am sa ocolesc un subiect important, actual, foarte prezent in viata ta - teama permanenta, obsesiva pe care o ai de ceva timp (asa cum mi-ai scris chiar tu) ca ai putea suferi de o boala foarte grava. Tot tu esti cea care nu ai omis sa imi spui ca te simti slabita fizic si psihic, epuizata de nenumarate vizite la medici si dupa zeci de analize. Imi scrii ca esti nemultumita de felul in care te-au tratat medicii specialisti si ca nu ai incredere in ceea ce ti-au spus…si crezi in continuare,cu fermitate, ca ai o suferinta pe care medicii nu au depistat-o inca.
Nu am sa-ti dau sfaturi, nu sunt psiholog…dar sunt prietena ta cea mai buna, iti stiu framantarile, sperantele, temerile inca din vremea studentiei…Ce timpuri frumoase! Cum asteptam pachetele trimise de parinti,cum invatam pana la 2 dimineata in sesiune…ce dor imi este de acele vremuri…iar timpul nu a facut decat sa ne uneasca si mai mult, chiar daca locuim acum in orase diferite.
Intotdeauna am avut convingerea ca daca nu suntem sanatosi, nu putem sa ducem la bun sfarsit ceea ce ne-am propus, si tu stii bine asta. Tot atat de bine stiu ca esti robusta, rezistenta…si ai o stare fizica de invidiat. Eu sunt o luptatoare, sunt convinsa, iar tu, cea mai buna prietena a mea, nu poti fi decat tot luptatoare.
Viata noastra este presarata cu fel de fel de intamplari, unele marunte, altele foarte importante-nasterea unui copil, schimbarea serviciului, etc…suntem de dimineata pana seara prinsi intr-un cerc vicios,alergam si uneori nu mai stim daca directia in care alergam este cea corecta…Recunosc,sincer,ca ma ingrijoreaza alergatura ta saptamanala prin cabinetele medicilor…de ce sa ne facem singuri probleme care nu exista de fapt ? Foarte greu am invatat chiar eu-aceasta lectie-sa traim clipa, frumos, cu demnitate, fara sa ne pierdem in discutii inutile cu persoane in compania carora nu ne dorim sa fim…Singure suntem in stare sa alegem ce credem ca ne face bine cu adevarat, intr-un anumit moment al zilei…asadar, putem avea zilnic « portia noastra de fericire », atat cat vrem, atat cat ne dam noi voie sa avem…atat cat ne face bine si ne da energie, ne face constructivi. Pana acum cativa ani, de fapt, eu eram cea care nu traiam prezentul, nu ma puteam bucura pe deplin, eram ba in trecut cu gandul (regrete ca nu am facut in nu stiu ce situatie ceea ce trebuia sa fac), ba ma teleportam in viitor (facandu-mi planuri peste planuri, unele mai idealiste decat altele). Si prezentul…ce faceam cu « el », ce se intampla cu momentul important-prezentul? Nimic…pentru ca asta alegeam eu sa se intample…Si azi asa, maine asa…pe la 40 de ani-parca m-am desteptat dintr-un vis-si am spus in sinea mea « Stop !Inceteaza sa mai alergi in trecut, in viitor-fara sa iti traiesti clipele prezentului cat mai frumos cu putinta ». Nu sunt ambasadorul Chinei, nu castig zeci de milioane…dar imi este foarte bine in pielea mea,asa cum sunt. Am invatat sa pretuiesc clipele altfel, sa le acord importanta cuvenita, gandindu-ma ca sunt zeci de milioane de oameni pe acest pamant care au intr-adevar probleme foarte grave…iar noi, cei de azi, suntem prea comozi si ne construim piedici si probleme atunci cand ne este bine…si cand ele nu exista, de fapt.
Draga mea…oricat de banal suna, oricare ar fi situatia, eu sunt alaturi de tine si sunt convinsa ca vei depasi (vom depasi acest episod)!
Abia astept sa imi iau concediu, sa iti fac o vizita la Piatra Neamt…
Pana atunci…sa ai grija de tine, atat cat trebuie, sa gasesti calea de mijloc intotdeauna intre a fi indiferenta si a avea grija excesiva!
Postat de: Silvia-Filip Joi, 21 Octombrie 2010
scrisoare catre o ipohondra, sanatate, idee fixa, tratament-ipohondrie
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
