Ce se intampla in corpul meu atunci cand „sunt stresat”? Exista o legatura intre stres (perceptia unei agresiuni, al unui pericol) si sistemul imunitar al organismului? Ce pot face concret pentru a reveni la o stare de echilibru fizic si mental-emotional? Iata cateva intrebari care i-au preocupat si pe psihologi si psihiatri, care au incercat sa gaseasca un raspuns la ele cu ajutorul experimentelor controlate.
Examenele si celulele T…
Un astfel de experiment, realizat de psihologul Kiecolt-Glaser, a urmarit sa vada daca stresul duce la o reducere a eficientei sistemului imunitar.75 de studenti la medicina, au fost evaluati din punct de vedere al nivelului de stres cu ajutorul unui chestionar, si din punct de vedere al eficientei sistemului imunitar printr-un test de sange (pentru a vedea numarul de celule T, responsabile de apararea organismului impotriva atacurilor externe). Factorul de stres a fost unul natural, un examen pe care studentii il aveau de sustinut. Evaluarile au fost facute inainte de examen, cu o luna de zile, respectiv in timpul examenului. S-a descoperit ca exista o scadere semnificativa a numarului de celule T (asociata cu o imunitate slabita) in timpul examenului, cand studentii erau cel mai stresati. Acestea au fost in mod special mai scazute pentru studentii care au declarat ca se simt cei mai singuri, si pentru cei care experimentasera stari de depresie sau anxietate. Concluzia experimentului este ca numarul de celule T s-a redus pentru ca stresul a inhibat sistemul imunitar. In cazul studentilor care declarasera ca se simt singuri sau deprimati, efectul a fost mai puternic datorita lipsei suportului social.
Racesti mai usor daca esti stresat…stiintific vorbind
Intr-un alt experiment, la care au participat 394 de subiecti sanatosi, s-a urmarit, la fel, relatia dintre sistemul imunitar si nivelul de stress al subiectilor. Acestia au completat un chestionar de evaluare a stresului, dupa care au primit pe cale nazala un virus al racelii. O treime dintre subiecti a dezvoltat o raceala. S-a constatat faptul ca un indice de stres mai mare crestea probabilitatea de a dezvolta boala.
Concluzii?
Ce concluzie se poate trage din aceste cercetari? Ca ar trebui sa fim tot timpul relaxati? Nu neaparat. Raspunsul corpului vine din interpretarile pe care mintea le da unei anumite situatii. Dacă aceasta interpretare spune „esti in pericol, lupta sau fugi!”, atunci se activeaza raspunsurile fiziologice corespunzatoare. Problemele apar atunci cand acest tip de interpretare devine regula, suprasolicitand astfel sistemul imunitar şi numai. Purtand razboaie tot timpul, nu este de mirare ca la un moment dat ajungi cu „armata (sistemul imunitar) decimata”.
Recomandari?
O solutie ar fi sa incerci să îti schimbi perspectivele permanent, pentru a nu interpreta situatiile mereu la fel.
O altă solutie este sugerata de o alta cercetare, realizata de M.D. Lieberman, profesor asociat de psihologie la Universitatea din California, Los Angeles, despre efectele verbalizarii emotiilor asupra creierului. In cadrul acestui studiu, la care au participat 30 de subiecti,s-au „fotografiat” prin rezonanta magnetica anumite zone din creier, in doua situatii diferite. Intr-o varianta, subiectii vizionau fotografii cu oameni furiosi, infricosati, etc, si erau rugati sa aleaga cuvantul care sa descrie emotia respectiva. In cealalta varianta, subiectii vizionau fotografii cu oameni care exprimau diverse emotii, dar erau rugati sa aleaga un nume care sa descrie sexul persoanei respective (de ex: Harry, sau Sally).
Ce s-a observat? Ca atunci cand oamenii vad fotografia unei fete furioase sau infricosate au o activitate crescuta a unei regiuni din creier numita „amigdala”, considerata un post de alarma pentru a activa raspunsurile biologice de protectie a corpului in caz de pericol. Atasarea cuvantului „furie” emoţiei propriu zise insa, duce la o activitate mai redusa a „amigdalei” si la o activare a cortexului ventrolateral prefrontal drept, zona asociata cu gandirea in cuvinte despre experientele emotionale.
Practic, „verbalizarea” emotiilor are ca efect reducerea impactului acestora, si este primul pas spre revenirea la starea de echilibru. E ca si cum prin cuvinte pui o granita starii respective, si chiar prin această delimitare te detasezi de ea. Ce nu se spune in studiu insă, este ca pentru a avea efect, etichetarea trebuie sa fie reala, adica sa crezi in ea, sa fii sincer in aceasta privinta.
