A avea sau nu copii – ori… cum se masoara nivelul umanitatii in zilele noastre….
Presiunea din partea societatii isi pune accentul pe decizia tinerelor cupluri de a avea sau nu copii. Instinctul nativ al omului de a-si perpetua specia alimenteaza aceasta dorinta insa multi dintre noi o simt ca pe o datorie ce trebuie indeplinita in fata lui Dumnezeu sau a propriei persoane.
Situatia materiala, varsta, timpul, partenerul nepotrivit pot fi doar cateva din motivele amanarii deciziei de a avea un copil. Evitarea asumarii responsabilitatii, lipsa increderii in fortele proprii, evenimente din trecut, precum traume ale copilariei, dar si lipsa disponibilitatii afective impiedica depasirea acestui blocaj emotional.
Ceea ce societatea nu poate accepta insa este faptul ca nivelul umanitatii unei persoane nu este dat de implinirea sa prin rolul de parinte. Oamenii care nu au bifat aceasta activitate in viata lor nu trebuie judecati fiindca doar ei stiu bine motivele pentru care au ales aceasta directie. Daca ai peste 30 de ani si nu esti mama asta nu inseamna ca ai un handicap social, ca nu-ti plac copii si ca ai un suflet hain.
Maternitatea nu are rol definitoriu pentru toate femeile. Sunt multe dintre reprezentantele sexului frumos care resimt “mamicia” precum o povara. Ele nu au insa curajul de a spune limpede ca traiesc aceste sentimente contradictorii, ca regreta in anumite momente faptul ca au ales sa aduca pe lume un copil fiindca vor fi blamate si arse pe rugul ‘judecatii” asemeni unor vrajitoare.
Daca depresia instalata in urma nasterii nu este acceptata, traita si depasita de femeia devenita mama peste noapte ea nu se va putea bucura de copilul ei.
Negarea profunda a sentimentelor distruge moralul tinerei mame care nici macar nu indrazneste sa ceara ajutorul de teama de a fi condamnata.
Cum te mai poti plange tu, cand peste tot vezi numai mamici perfecte?! Este un mit atat de bine intretinut incat imaginea afisata castiga in detrimentul sentimentelor pe care le traieste o mama.
Daca inainte de a deveni parinti ne-am asuma acest fapt prin cunoastere de sine, prin constientizarea si raspunderea la anumite intrebari fundamentale atunci aceasta confuzie ar fi mai mica. De ce vreau un copil? Ce rol vreau sa joc in viata acestui copil? Cine voi fi eu dupa ce voi avea un copil? Ce-i pot oferi micutului? Sunt pregatita sa joc acest rol?
Dincolo de aparente, de motivele invocate si explicatiile deja amintite trebuie sa recunoastem ca cei care au raspuns acestor intrebari sunt cei care au ales sa nu aduca pe lume un copil. Este un exercitiu de reflectie care scuteste viitorii parinti de trauma si poveri inutile, de regrete si sentimente confuze.
Nu egoismul este cauza pentru care femeile nu accepta ideea maternitatii. Sunt putine cazuri in care femeia este “vrajitoarea cea rea’. Inhibarea instinctului matern ascunde uneori adevaruri dureroase. Ostilitatea cu care sunt tratate aceste femei isi pune amprenta asupra lor si astfel la trauma se mai adauga si o multime de frustrari. Propriile dorinte si nevoi nu trebuie puse in discutie. Inapetenta pentru maternitate poate fi o alegere de moment sau una pe viata.
Este clar insa un lucru: statutul de parinte nu este o masura a umanitatii! 
Postat de: Psiholog-Florentina-Dumitru Vineri, 24 Iunie 2016
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai inventive idei pentru fotografii frumoase de cununie civila
- Cum sa alegi palaria potrivita pentru forma fetei tale - sfaturi si recomandari
- Cele mai sincere mesaje de buna dimineata pentru el
- Depozitarea gemurilor facute in casa: Cum sa te asiguri ca raman proaspete
- Sfaturi despre alegerea dimensiunii si a formei cutiilor de prajituri de nunta
