E bine sau nu sa plangi in fata copilului?
Copilul vede dincolo de ceea ce afiseaza mama. Vibratia pe care ea o transmite micutului este de fapt starea ei reala, autentica pe care o traieste.
Actionand din instinct sau datorita educatiei primite, de cele mai multe ori mamele aleg sa nu planga in fata copiilor de teama ca cei mici sa nu se intristeze si ei. Plansul este o expresie a unei emotii ca toate celelalte si nu ar trebui reprimata, ci integrata, acceptata si eliberata. Unii parinti considera ca prin neexprimea sentimentelor ii vor putea proteja pe copii. Insa aceasta ipoteza se poate dovedi a fi falsa. Copilul vede dincolo de ceea ce afiseaza mama. Vibratia pe care ea o transmite micutului este de fapt starea ei reala, autentica pe care o traieste. Pe copil nu il poti pacali cu un zambet fals….el are abilitatea de a te citi ca pe o carte deschisa fiindca simte emotiile la un alt nivel.
Cand un copil isi vede mama plangand va incepe si el sa planga mai ales daca este la varsta cand inca nu vorbeste.
La nivel inconstient stie ca ceva nu este in regula cu mama lui pentru ca cei doi au ramas conectati inca de pe vremea cand el era in pantecul mamei sale. Sentimentul este unul familiar pentru copil. In timpul sarcinii mama a fost si trista, si bucuroasa, si ingrijorata, si relaxata. De aceea copilului identifica cu usurinta emotia transmisa de mama.
De ce sa-i ascunzi copilului faptul ca plangi? A plange sau a te bucura e ceva firesc si face parte din viata. Expunerea propriei vulnerabilitati va contribui la crearea unei imagini reale a parintelui in fata copilului. Parintii nu sunt eroi sau personaje imaginare cu puteri supranaturale. Ei sunt oameni si au dreptul sa greseasca, sa se supere, sa se bucure si sa fie ingrijorati.
Ce sa faci cand copilul te surprinde ca plangi?
Este foarte important ca parintele sa ii spuna copilului motivul pentru care plange. Micutul are o imaginatie bogata. Daca in ziua respectiva a facut vreo boacana poate crede ca mama plange din cauza lui. Se poate simti vinovat si aceasta ii va aduce frustrare si neliniste.
Apoi, copilului trebuie sa i se spuna ca este in siguranta, ca este iubit si acceptat si ca tristetea mamei nu ii va modifica comportamentul raportat la el. In functie de varsta copilului mama ii poate da anumite detalii adaptate nivelului lui de intelegere. Poate veni chiar cu un exemplu: ”iti aduci aminte cand Ionut nu a vrut sa se mai joace cu tine, iar tu te-ai suparat si ai plans?” Astfel, copilul intelege ca mama este si ea om si are dreptul sa fie uneori furioasa sau suparata. Mai trebuie mentionat aici un lucru foarte important: copilul nu trebuie transformat in confidentul mamei! Daca ea simte nevoia sa impartaseasca cuiva povara din suflet atunci trebuie sa se indrepte spre o persoana adulta.
Cand copilul isi vede mama plangand el va veni sa o mangaie si sa o consoleze, exprimandu-si astfel compasiunea. Ca prin minune nimic din ceea ce parea de nerezolvat ia acum o cu totul alta forma. Cui nu i-ar placea sa fie imbratisat de propriul copil cand trece prin momente dificile?! Atentie insa, rolurile nu trebuie inversate! Micutul nu trebuie sa preia o sarcina pe care nu o va putea purta.
Uneori, situatia in care parintele isi expune vizibil sentimentele poate fi usor confuza pentru un copil. Cel care ii asigura securitatea fizica si emotionala da dovezi de vulnerabilitate.
Ramane la latitudinea parintelui felul in care alege sa-si exprime sau nu emotiile in fata propriului copil. A fi stapan pe situatie in orice conditii, a reprima ceea ce simti poate fi o dovada de autocontrol, insa poti cadea in capcana fricii de confruntare si vor fi momente cand nu vei putea evita acest lucru. Stapanirea de sine poate fi confundata cu insensibilitatea sau chiar cu nepasarea.
Ca parinte, esti dator sa il educi pe copilul tau si la nivel emotional. Ceea ce vede acum la tine va manifesta in viitor, ca adult. Reprimarea emotiilor fie ele pozitive sau negative ii vor produce dezechilibre la nivel mental si psihic. Un copil poate fi vitregit de sentimente, iar ca adult se poate confrunta cu absenta emotiilor. Nu va stii ce simte pentru ca nu a experimentat nimic, fiindca nu i-a fost permis.
Este chiar o chestiune de corectitudine fata de copil. Nu-i ascunde adevarul, da-ti voie sa plangi, insa nu o face atat de des, caci s-ar putea sa isi faca prea multe griji pentru tine.
Daca mama isi doreste un copil linistit si fericit trebuie sa stie ca tot in sarcina ei sta si acest lucru.
Gasirea unui echilibru intre a exprima si reprima anumite trairi, in functie de situatie, ii pot aduce un mare avantaj in viata lui de adult.
Postat de: Psiholog-Florentina-Dumitru Miercuri, 07 Decembrie 2016
reprimarea emotiilor, educatie copii, sfaturi psiholog
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor
- Cum sa alegi cel mai bun parfum cu feromoni? 3 recomandari
- De ce sa alegi transferul privat pentru calatoriile catre aeroport?
- Cum sa incorporezi laptele si lactatele in rutina ta de fitness
- Cum ajuta Bonengem in ameliorarea durerilor musculare si articulare