Prietenia puiului de ciocarlie (III)
Se apropiau sarbatorile de iarna. Copiii pregateau colinde si in tot satul se auzeau clinchetele clopoteilor ce-i duceau in lumea povestilor. Ingeras asculta aceste sunete ciudate si veselia din jur il cuprinse si pe el in acest sfarsit de an. Zbura prin casa, cantand din toata inima ca si cum ar fi vrut sa spuna „La multi ani, dragii mei prieteni!”
- Mama, se apropie Sfantul Nicolae..., spune pe ganduri Cristi.
- Da, nu am uitat...
- Imi aduce si mie cadou Sfantul?
- De, am sa vorbesc cu el si, daca ai fost cumine, iti va aduce ce poate....
- Mama, l-am rugat sa-mi aduca un ghiozdan. Cel de anul trecut s-a rupt...
- Poate nu are bani ca sa aduca la toti copiii daruri scumpe. Multumeste-te cu ce-ti da. Numai tu esti pe lume?
- Nu!
- Tu vrei ghiozdan, dar alt copil vrea ghetute ca, poate, si a lui sunt rupte.
- Da, mama, sa duca si la alti copii daruri....
Mama il priveste pe copil cu duiosie si ofteaza. Cate nu i-ar fi cumparat daca ar fi avut bani! „Daca se facea grau si nu era dezastrul cu apele, poate ar fi dus-o mai bine, dar asa...e greu, foarte greu.. Dumnezeu e mare, ne va ajuta si pe noi, pe cei saraci”. Asa gandea mama, in timp ce afara zarva copiilor ridica spre cer stelute de speranta.
- De ce esti suparat, Cristi? intreaba mama cu ingrijorare. O sa vina si la tine Sfantul Nicolae, nu esti si tu copil?
- Ma gandeam si eu....
- La ce anume?
- Oare Sfantul Nicolae stie de Ingeras?
- Cum?
- De Ingeras, mama! Nu e si el copil?
Cristi ii vorbeste puiului de ciocarlie ca unui adevarat prieten:
- Ce-ai vrea sa-ti aduca Sfantul Nicolae? Hai, spune, si mama va vorbi cu el.
- Nu, nu inteleg... Mai spune o data.
Ingeras se plimba pe umarul lui cantandu-i incet, cu frica parca de indraznala sa.
- Oare ce vrea Ingeras in dar, mama?
- Eu stiu, copile...?
- O carte cu poze, creioane colorate, pixuri…?
- Cristi, Ingeras e mic, nu stie inca sa citeasca si sa scrie.
Gandeste-la la altceva, care sa-i fie util.
- Stiu, mama, ce sa-i ofer, stiu! Sare in sus de bucurie. Cu siguranta
ca o sa-i placa.
- La ce te-ai gandit, copile?
- Am sa-i fac un desen cu parintii lui si am sa-l pun sub perna. Cred ca nu-i mai tine minte.
- Dar tu ii cunosti?
- Ei, mama, dar toate ciocarliile sunt la fel....
- Si oamenii nu sunt la fel?
- Nu! Mi-ai spus ca sunt oameni buni si rai, ca trebuie sa-i cunosc din privire, ca nimeni nu-ti da mana daca n-o intinzi. Nu mi-ai vorbit asa, mama?
- Da, copile, dar cu parintii lui Ingeras cum ramane? Au plecat si l-au lasat singur... Sunt buni sau rai?
Cristi sta pe ganduri. Intr-adevar, cum erau parintii Ingerasului? Buni sau rai?
„Ce parinte lasa copilul bolnav si pleaca?” gandea baiatul, abatut.
- Mama, cred ca parintii au plans mult cand au plecat. N-au avut puterea sa-l ia cu ei... Poate Ingeras avea mai multi frati si ar fi murit si ei daca ramaneau aici peste iarna. Cum ai fi facut tu, mama, in locul parintilor lui? Intrebare la care e greu si pentru mama lui Cristi sa dea raspuns. „Ce-as fi facut oare?” se intreba mama si un oftat ca o binecuvantare se auzi in toata camera.
- De ce oftezi? Sunt sanatos, n-ai grija!
- Copile, copile..... O mama sufera la fel pentru toti copiii. Parintii Ingerasului trebuiau sa plece. Altfel mureau cu totii. Dar s-a rugat la Dumnezeu ca un suflet bun sa aiba grija lui si Dumnezeu i-a ascultat ruga. Cred ca desenul tau e cel mai frumos cadou pe care il poti da unui prieten adevarat.
- Crezi ca se va bucura?
- Cu siguranta! Cine nu se bucura cand isi revede parintii?
Multumit ca s-a hotarat asupra darului, Cristi se duce afara sa se joace cu zapada. Ochii Ingerasului priveau departe, spre locurile unde fratii lui sarabatoreau in familie venirea Anului Nou.
Cristi, apropiindu-se de fereastra, il intreaba grijuliu:
- Ingeras, poate nu-ti place cadoul meu si de aceea esti ingandurat?
Pasarea batea cu ciocul in geam, dand din aripi, semn ca nu despre asta e vorba.
Isi inalta aripile de cateva ori si abia atunci Cristi a inteles ce inseamna dorul de parinti.
Va urma.
Autor, un copil istet: Vlad David Lepadatu (5,5 ani, Franta)
Redactarea articolului a fost facuta de doamna: Lucretia Ionescu Buiciuc
Postat de: FemeiaStie Luni, 06 Septembrie 2010
povesti, copii, pasari
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
