Suparata pe natura
M-am certat cu luna cand te-am visat aseara, dar ma privea tacuta, oare cine e de vina? Stelele zambeau...probabil ca ironic. Ma vedeau ca plang si stiau ca tu in acest timp te distrezi. Cata rautate din partea lor...
M-am certat cu valurile marii cand au susurat numele tau. Dar nu mi-au dat nicio explicatie. De ce?
M-am certat cu muntii pentru ca vreau sa ii mut din loc atunci cand imi amintesc de tine, sa-i mut cu tot ce cuprind ei, cu veveritele poznase, cu cantecul linistitor al pasarelelor, cu multicolorele floricele crescute singuratice, cu peisajele superbe, cu crestele lor ce intra parca in nori, cu zapada care inca se mai gaseste, cu zumzetul insectelor....Sa duc tot ce-mi aminteste de tine la infinit....
Dar m-am gandit, fara amintirea ta, adica fara natura ce lucruri frumoase ar mai fi in viata mea? Desi am renuntat la tine, nu pot renunta si la natura...
Fara tine si suparata pe natura, raman doar cu gustul dulce amarui al ciocolatei, si cu stresul ce pune din ce in ce mai multa stapanire.
Postat de: Nicoleta-Curelea Sâmbătă, 24 Aprilie 2010
single, despartire, natura, cearta, singura
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
